Ex catedra

Oferta educațională băcăuană

Doru CIUCESCU

De-a lungul vremii Bacăul a avut o ofertă educațională inferioară cererii izvorîte din dorința localnicilor de a ști cît mai mult, dar și de a face cît mai bine, mai ales în privința învățămîntului universitar. Raportul dintre nebăcăuanii care au studiat în urbea lui Bacovia și băcăuanii care au audiat cursuri în amfiteatrele din alte orașe este mult subunitar. Același raport tinde spre valori extrem de mici dacă printre nebăcăuani sînt luați în considerare numai cei veniți la studiu din marile centre universitare: București, Iași sau Cluj-Napoca. De exemplu, cîți ieșeni au fost atrași de unitățile de învățămînt din orașul situat la confluența Bistriței cu Siretul? Eu cunosc un singur caz – al unui student care și-a continuat studiile la Bacău după ce… repetase primul an la o specializare tehnică din orașul natal. Pe de altă parte, în anii ’70 băcăuanii formau aproape jumătate din totalul studențiilor de la Facultatea de Mecanică din Iași! Dar, de la înființarea Facultății de Inginerie la Bacău numărul acestora a scăzut vertiginos, spre marea părere de rău a unor manageri universitari de pe malul stîng al Bahluiului, dar și de pe malul drept al Dîmboviței.
Cererea și oferta educațională au fost în strînsă legătură cu dezvoltarea economică, socială și politică a Bacăului, a cărui existență este atestată încă din 1408. Așezată pe ruta comercială al Văii Siretului, care leagă bazinul dunărean cu nordul Moldovei, precum și pe drumul sării și al păcurii extrase din baziunul hidrografic al Trotușului, localitatea a intrat de timpuriu în vîltoarea destrămării feudalismului și trecerii la capitalism la răsărit de Carpați. în 1849 în ținutul Bacăului funcționau 481 gropi de extras păcură, 375 mori, 147 fierăstraie, 61 velnițe (instalații rudimentare de fabricat băuturi spirtoase) și cîteva fabrici de cărămizi, ulei, lumînări și sticlă. în urma reformei administrative din 1864 inițiată de domnitorul Al. I. Cuza, ținutul Bacău a devenit județ. Industria, îndeosebi aceea mecanizată, a început să se dezvolte tot mai viguros, în ciuda opreliștilor interne și externe. O reușită deosebită în acest sens a fost înființarea, în 1872, a gării din orașul Bacău. O realizare cu totul excepțională a reprezentat-o intrarea în funcțiune – la 21 mai 1885 – a primei fabrici românești de hîrtie pe baza înființării – la 17 ianuarie 1881 – a societății pe acțiuni „Letea”, la care – pentru a se încuraja participarea capitalului autohton, regele Carol I s-a înscris primul pe lista acționarilor! Printre inițiatorii acestui proiect de dezvoltare economică s-a numărat și Constantin Porumbaru, care a fost numit încă de la început președintele acestei societăți, urmat de fiul său Radu. Tot în 1885 a fost înființată – de către Eugen Alcaz – fabrica de postav din Buhuși prin mutarea celei din Tîrgul Neamț – care fusese fondată în 1853 de Mihail Kogălniceanu. De menționat este și faptul că în 1892 a intrat în exploatare, la Bacău, moara sistematică a lui Paul Kristen. Treptat s-a ajuns ca în 1907 în județ să funcționeze 642 întreprinderi industriale. Pe lîngă marea industrie s-au dezvoltat în ritm susținut și meșteșugurile, inclusiv cele artizanale. în acest sens este elocvent faptul că la Expoziția mondială de la Paris din 1889 au fost prezentate și unele produse realizate la Bacău, ca de exemplu icoane de metal obținute prin ciocănire.
în perioada interbelică a crescut spectaculos producția industrială în județul Bacău. Astfel, în 1935, numai în urbea lui Bacovia funcționau 57 unități industriale ca urmare a investițiilor realizate de Abramovici, Andreescu, Briel, Calmanovici, Filderman, Iordănescu, Izvoranu, Klein și mulți alții. Imediat după al II-lea război mondial în orașul Bacău funcționau numai 26 întreprinderi. Ulterior au apărut importante unități economice, ca de exemplu: Fabrica de Confecții, Trustul de Construcții, întreprinderea Regională de Electricitate, Autobaza de Transporturi, Fabrica de Șuruburi, Uzina de Reparat Avioane, întreprinderea Avicolă, întreprinderea pentru Industrializarea Cărnii, Fabrica de Mobilă, întreprinderea pentru Industrializarea Laptelui, Fabrica de Bere, întreprinderea de Legume și Fructe, întreprinderea de Mașini-Unelte, întreprinderea pentru Producerea Nutrețurilor Concentrate, Combinatul de îngrășăminte Chimice, întreprinderea de Panouri Electropneumatice.
în primii ani de după evenimentele din 1989 producția industrială a municipiului Bacău a scăzut brusc la mai puțin de jumătate datorită, în principal, a trei factori: concurența devastatoare a produselor din import, superioare la raportul dintre calitate și preț; management deficitar în condițiile economiei de piață; scăderea substanțială a subvențiilor din bugetul statului. Astfel, majoritatea marilor întreprinderi și-au redus personalul cu cel puțin 50 de procente. Cu timpul ele s-au privatizat total sau parțial prin infuzie de capital autohton ori străin. La scurt timp au apărut noi unități de producție, la nivel de întreprinderi mici și mijlocii, în domeniul construcțiilor de mașini, construcțiilor civile și industriale, confecțiilor, textilelor, încălțămintei, alimentației, informaticii, tipogragfiei, mobilei, chimiei, telecomunicațiilor, transporturilor etc. De asemenea, s-a diversificat rețeaua de distribuție și de service a produselor industriale obținute în țară sau importate, astfel încît au mai rămas puține megasocietăți europene de producție care să nu aibă reprezentanță în municipiul Bacău.
Ce influențe, ce mutații au produs toate aceste evoluții pe piața ofertei educaționale la nivel superior? Care este perspectiva universității de stat băcăuane în contextul integrării europene? Iată întrebări ale căror răspunsuri voi încerca să le formulez într-un episod viitor. viguros, în ciuda opreliștilor interne și externe. O reușită deoseb

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!