• în cazuri de rea-credință, contestatarul poate fi amendat însă cu pînă la 10 milioane de lei
Actele de executare silită efectuate cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală sau prevederile legii pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești. „În aceleași condiții și după aceeași procedură – ne-a informat purtătorul de cuvînt al Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, Maricel Radu -, persoanele interesate pot face contestație și împotriva actelor de înființare și de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărîre a instanței și nu există o procedură legală pentru contestarea sumei și a naturii obligației fiscale de plată înscrise în acesta”. Organele fiscale din județul Bacău publică periodic listele debitorilor insolvenți care ajung la procedura de executare silită pentru datoriile la bugetul de stat. Codul de procedură fiscală permite, însă, acestora să se folosească de o ultimă șansă înainte de punerea în aplicare a sentințelor de executare, iar în unele cazuri chiar și după acestea.
Într-un comunicat de presă, Neculae Plăiașu, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală preciza însă că procedura este distinctă față de contestarea celorlalte acte administrative fiscale. Pot face contestație debitorul, creditorii care participă la executare ori și-au depus titlurile executorii, terțul poprit, persoanele care dețin în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie cu debitorul bunurile supuse executării silite ori care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra acestor bunuri.
Unde se depun contestațiile
Contestațiile la executare silită se introduc la instanța judecătorească de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se face executarea și în a cărei rază teritorială se află sediul organului de executare. Termenul este de 15 zile de la data cînd contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă sau de la data cînd a aflat despre refuzul organului fiscal de a îndeplini un act de executare sau despre eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. Neintroducerea contestației în termen atrage decăderea din dreptul de a contesta, cu excepția cazului în care persoana dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să depună contestația în termen. În acest caz, contestația se poate depune în 15 zile de la încetarea împiedicării. În situația în care o persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, contestația la executare poate fi introdusă cel mai tîrziu în 15 zile după efectuarea executării. În caz contrar, acesta are totuși posibilitatea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Dacă s-a dispus anularea actului de executare contestat, încetarea executării însăși sau anularea titlului executoriu, instanța poate hotărî și restituirea sumei care se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire celui îndreptățit.
În situatia în care instanța judecătorească respinge contestația la executare, organele fiscale au dreptul de a solicita obligarea contestatorului la despăgubiri. Cînd instanța constată că promovarea contestației s-a facut cu rea-credință, va obliga contestatorul la plata unei amenzi de la 500.000 la 10 milioane de lei. (Petru DONE)
Lasă un răspuns