Fără busolă, pe drumul integrării

Ștefan RADU

Despre lipsa acută de informații structurale – și nu numai! – din România anului 2006 s-au scris adevărate tratate. Cu toate acestea, din partea autorităților responsabile pentru drumul pe care îl urmează țara nu a existat vreo reacție semnificativă. Aș spune chiar că aleșii noștri dovedesc, în fiecare zi, că habar nu au ce se va întîmpla cu oamenii din țara asta, peste un an sau doi. Mă refer – în primul rînd – la evenimentul spre care ne îndreptăm vertiginos: integrarea, peste mai puțin de șase luni, în Uniunea Europeană. Presați de timp și de condițiile pe care le-am negociat cu ani în urmă, am accelerat procesul fără să asigurăm buna funcționare a sistemelor de protecție pentru acest parcurs. Sîntem duși, spre o societate extrem de regularizată, într-un carusel vechi, scăpat de sub control. Orice discuție cu mici întreprinzători, cu țărani, cu oameni obișnuiți să li se spună ce au de făcut peste o săptămînă, peste o lună sau peste un an dovedește neputința acestora de a se racorda la un viitor previzibil.
Unde s-a ajuns? La situații de-a dreptul absurde. Nici un sătean din țara asta nu crede că i se va interzice să distileze cîtă țuică are el chef, la propriul lui cazan. Deja, unii se gîndesc să-și ascută topoarele… Cum să le explici oamenilor că zburătoarele din curte trebuie îngrijite după regulile din cele mai moderne ferme? Pentru ei, realitatea actuală reprezintă singurul mod de a trăi. După cum spunea președintele de la Agricola Internațional, „gospodăria țărănească este un fel de mini-grădină zoologică, ineficientă, care nu produce marfă.” Ci doar sărăcie – aș completa eu. Fiecare țăran crește și oi, și porci, și vite și gîște și leșițe, fără să aibă o strategie, un plan din care să cîștige bani și bunăstare. Cultivă, pe cele cîteva pogoane răspîndite aiurea, doar ce-a învățat din generație în generație, fără să știe care sînt regulile pieței. Specialiștii agronomi constată – și-atît! – că se cultivă mai ales porumb și alte cereale de proastă calitate, lucernă și trifoi care putrezesc în căpițe, cartofi și gulii. Dacă le spui sătenilor că ar fi mai profitabil să semene coriandru ți-ar rîde în nas. Și au dreptate! Pentru că nu există un sistem de informare coerent și o procedură de valorificare a produselor din gospodriile țărănești. Oamenii se descurcă așa cum pot și devin – pe zi ce trece – mai neîncrezători în ziua de mîine.
Situația în care am ajuns este aproape fără soluție. Este imposibil să aplici legislația europeană în mediul rural. Cum să obligi oamenii să renunțe la firea lor, la obiceiuri și obișnuințe? âi amendezi? Nu ai ce le lua. âi vîri pe toți la închisoare? România ar ajunge de rîsul curcilor. în același timp, acest haos în care au eșuat toate marile programe transferate fără discernămînt pe meleaguri mioritice produce pagube inestimabile. De exemplu, oricîte măsuri de securizare a produselor ar lua Agricola, cîtă vreme pe gardul ei cîntă cocoșii din gospodăriile particulare din jur, pericolul de epidemie rămîne. La noi, trei sferturi din numărul pasărilor domestice sînt crescute în gospodăriile tărănești, ciugulesc pe marginea drumului și se bucură de o libertate totală. Doar aici și prin Africa mai întîlnești asemenea scene. Specialiștii au cerut autorităților să impună, măcar pe o rază de trei kilometri, aceleași reguli sanitar-veterinare ca și în ferme. Nu s-a constatat vreun interes din partea comunităților pentru această propunere. De ce? Pentru că nu sînt bani. Nici statul nu are cu ce plăti eventualele investiții din curțile gospodarilor, nici oamenii nu au cu ce să realizeze aceste dotări. Asemenea motivații auzim ori de cîte ori ar trebui aplicată o lege. Este interzisă circulația căruțelor pe drumurile europene. Și ce dacă? Un polițist era să-mi dea șuturi cînd l-am întrebat de ce nu scoate aceste atelaje de pe șoseaua ce traversează comuna unde-i șef de post. „Și pe unde ai vrea să meargă, bă, istețule?!” Pe unde spune legea. Și de aici începe drama…
Din ianuarie 2007, întreaga țară va fi supusă legilor europene. Cu voia sau fără de voia noastră, vor veni alții să aplice norma. Dacă nu vom accepta condițiile lumii civilizate – cu toate durerile, dramele și renunțările necesare – către care alergăm înnebuniți, atunci sîntem numai buni pentru a deveni un fel de rezervație continentală, un muzeu viu, plin de surprize pentru turiștii din vest. Punem gard în jurul țării, iar la graniță vindem bilete pentru vizitatorii curioși… Helvetica-R i se va interzice să distileze cîtă țuică are el chef, la propriul lui cazan. Deja, unii se gîndes

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!