Fără prejudecăți

Pasajul de toamnă

Mihai BUZNEA

Pasajul de toamnă al păsărilor migratoare s-a încheiat. Stoluri -stoluri au tot plutit prin văzduhul transluminat înainte de apariția cețurilor și a văzduhului opacizat de nebuloasele anotimpului. Acum, înaripatele se află la adăpost de capricille climatice ale unei naturi inconstante și rebele, tot mai înșelătoare, găsindu-și sălaș pe meleaguri mai primitoare și sigure. Chemarea ancestrală. Continuă, însă, pasajul politicienilor. Chemarea intereselor. Zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă – spre a parafraza o teză marxist – leninistă în mare vogă în anii împlinirilor mărețe. Toamna tîrzie este anotimpul cel mai favorabil pentru asemenea gen de migrare. Rafalele Crivățului, care suflă cam din toate direcțiile cu rafale din ce în ce mai puternice, provoacă adevărate furtuni cu vîrtejuri printre politicieni. Partide „de buzunar” cu pretenții de primadone devin dintr-o dată centre gravitaționale în perspectiva accederii la putere; Opoziția se trezește majoritară și i se întărește glasul, iar Puterea se clatină primejdios pe picioarele tot mai subțirele, ca după un chef monstru. Vîntul schimbării e perfid și amenințător, semn că singura certitudine din țara asta a devenit incertitudinea!
Zilele acestea un grup masiv de lideri, membri, consilieri și simpatizanți băcăuani ai PUR au făcut o surprinzătoare mișcare de semi-rotație trecînd in corpore la „liberali”. Motivul? Nepotrivire de caracter! (pardon, de ideologie, de prințipuri). Inaintea lor, un alt stol de păsări migratoare renunțase la culoarea penelor schimbînd-o (transformare cameleonică) cu cea a partidului noii-generații în urma unui pasaj la fel de gălăgios. In fruntea cîrdului, o altă cunoscută pasăre călătoare după cum bate vîntul. Nu e nici o surpriză: Explicația e simplă: pentru pasajul politic sîntem în anotimpul de primăvară. Se-ntoarce roata; adică, direcția. Vîntul schimbării nici gînd să se ostoiască, iar păsările migratoare n-ar risca să fie luate de rafale, cu penele smulse și împrăștiate care încotro. Ar însemna dezastrul: sexul la bustul gol, sinonim cu pierderea cașului (amintiți-vă fabula) din ciocuri.
Cu mîna streșină la ochi și buzele făcînd mărunt-mărunțel, alegătorul se dă de ceasul morții ca să se dumirească: da’ eu pe cine am votat? Mai înțelege ceva, dacă poți! O lege, trecută astă-vară prin Parlament, „dă liber” la migrația politică, așa că ai toate șansele să te trezești vorbind de unul singur. Opțiunile politice exprimate prin scrutin devin, astfel, un fel de gumă de mestecat: schimbă aromele după gustul de moment; o transformă în baloane pe care apoi le scuipi. Rezultă un fel de borș de potroace, în care plutesc bucăți de toate soiurile, incolor și urît mirositor; ori o supă densă cu gust imposibil și inconfundabil; o pizza napolitana.
Dacă pasajul de toamnă al păsărilor migratoare își are rațiunile sale bine definite, venite dintr-un străvechi mesaj genetic, pasajul post și pre-electoral al zburătorilor politici către orizonturi mai promițătoare se explică cu totul altfel: convingeri lipsite de convingere! Ceea ce înseamnă un fel de meduze purtate continuu, ca într-o cernere lipsită de orice logică, de valurile întîmplării și ale hazardului. Și mă întreb din nou (imitîndu-l pe Cetățeanul Turmentat): Da’ eu, nene, cu cin’ să mai votez?! Că din vară pînă-n toamnă s-au tot cernut de n-a mai rămas nimic din mălai; doar tărîța traseiștilor…!ul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!