FĂRĂ PREJUDECĂȚI

Prețuri la dospit

Mihai BUZNEA

Pîinea românului cea de toate zilele e de cinci ori mai ieftină decît pîinea pe care și-o pune pe masă occidentalul partener în Uniunea Europeană. Paradox, politică de protecție alimentar-socială promovată de guvernanții noștri, sau pur și simplu sfidare la adresa practicilor comunitare? Orice-ar fi, însă, așa ceva nu se mai poate tolera, sfidează principii și reguli, așa că trebuie să ne aliniem de îndată la piața comună! S-a găsit și motivația: seceta acestei veri, care ne-a dijmuit serios recolta de grîu, cam cu 60 la sută, și va trebui să importăm. N-avem nici un motiv să facem nici una, nici cealaltă – se strofocă Decebal Traian Remeș – ministrul agriculturii și alimentației; avem ce pune în saci și în malaxoarele de frămîntat pîinea; fără să desfacem mai larg băierile pungilor. Și îl cred, de astă-dată. Cu ce se află în rezerva de stat, prin podurile caselor țărănești și în silozuri, numai bine împingem vreo două toamne, iar între timp lucrurile revin la normal. Dar ocazia ajustării prețurilor nu trebuia scăpată, conform cuvîntului de ordine pe care l-am invocat deja: a-li-ni-e-rea! Piața de legume-fructe, cu importurile ei masive, a făcut-o deja, obligîndu-i pe producătorii și comercianții autohtoni să se conformeze, spre folosul mai ales al celor din urmă și spre paguba celorlalți, inclusiv a consumatorilor. Asta-i legea economiei de piață și nu ai ce-i face!
Nimeni nu suflă, însă, un cuvințel despre un alt soi de aliniere de la care pleacă toate: veniturile salariale. Dacă media românească a cîștigurilor e undeva, pe la 400 – 500 de euro (fără a mai lua în calcul minima, de numai 120 de euro, fiindcă ne-ar apuca subit durerea de cap), în țările partenere din primele rînduri aceasta e de opt pînă la zece ori mai mare. Adică de la un minim de două mii pînă la dublul și chiar triplul lor. E drept, alte necesități absolute sînt cu mult mai scumpe – chiriile locuințelor, încălzirea, carburanții, dar bugetul alimentar se mișcă între 15 – 20 la sută din venituri. Nu ca la noi – care sare de 60 la sută! Și-atunci ce să mai spui?! Nu riscăm să ne rămînă dumicatul în gît?
Producătorii din industria de profil se împart în tabere opuse atunci cînd vine vorba de reducerea tva-ului la pîine și produsele de panificație ca modalități de ținere în frîu a prețurilor. Speculanții și evazioniștii din panificație știu cum să frămînte coca și să coacă pîinea cu costuri dospite, spre a trage foloase din așa-zisa criză a grîului. Cum nici altele nu par a fi ca în anii agricoli normali – porumbul, cartofii, fasolea, floarea-soarelui, ceapa, alternativele care ne așteaptă nu pot fi altele decît pofta-n cui și găurile în plus la curea.
Oricum, tot au și o parte bună meniurile de cruțare: ne feresc de obezitate și mențin silueta… -atunci ce să mai spui?!

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!