Fără prejudecăți

Phonemania

Mihai BUZNEA

Ce face românul cînd nu are ce face? âși sună prietenul pe telefonul mobil. Ultimele statistici în materie de convorbiri telefonice pun în evidență o nouă pasiune a conaționalilor noștri: șueta la… receptor. într-un singur an de zile numărul aparatelor vîndute, al abonamentelor la telefonia de toate sistemele, ca și cel al apelurilor sub toate formele aproape că s-a dublat. Românii investesc cu frenezie în minuscula jucărie vorbitoare, fără a se uita la bani și făcînd să prospere în ritmuri de samba această industrie a telecomunicațiilor ce tinde să le eclipseze pe toate celelalte. Recordul îl dețin sms-urile și internetul, mesajele de acest fel devenind lidere de piață. Ne aliniem, astfel, standardelor internaționale, ba chiar le și depășim. Gura, devenită tot mai slobodă, toacă timpul și golește buzunarele, spre folosul operatorilor în materie. Mediul în care ne mișcăm este saturat de unde electromagnetice „vorbitoare”. Spre a le recepta nu ne trebuie nici aparatură suprasofisticată și nici să ne ciulim urechile. Străzile sînt înțesate de comunicatori: țînci de-o șchioapă, dealeri, oameni de afaceri, dame de companie, piețari și precupeți, vînzători ambulanți de toate culorile roiesc în jurul nostru, se intersectează, strigîndu-și în gura mare, la pîlnia mică a aparatului miniatural sentimente, amenințări, intenții de afaceri, informații, felicitări de ziua onomastică, oferte de servicii, dedicații muzicale, adrese, înjurături, stabilindu-și întîlniri de afaceri sau amoroase. Și cîte și mai cîte! Nu există discreție, nici intimitate, nici prudență. Totul e o strigare. O provocare. în instituțiile publice, ca și în cele private, atmosfera e identică. Telemobilul a devenit dominant. Actorul principal. Expresia prosperității și a bunului trai. Insemn al civilizației în era comunicațiilor. Dar și un tribut al snobismului. Celularul a devenit o modă care aiurește mințile. Dominatorul mulțimilor. O stare de fapt ce tinde spre suprasaturație. Evoluînd în ritmurile prezente, are toate șansele să evadeze din real. Cel ce nu se aliniază curentului riscă să fie catalogat conservator – asta în cazul cel mai fericit; să i se pună eticheta de „demodat”, „înapoiat”, „refractar” sau… prostovan. Depinde pe gura cui ai (ne)șansa să încapi!
Cu mult înainte ca această minune a tehnicii moderne să ne sucească mințile și să ne răsucească limbile în gură, unul din marii înțelepți ai lumii ne îndemna: „Il est bon de parler et meilleur de se taire” („E bine să vorbești, dar mai bine-i să taci”). Iată, însă, că noi (ne)vrednicii urmași ai Romei, facem exact invers – vorbim din ce în ce mai mult. Vorba descarcă, descătușează, eliberează, însănătoșește – ne spun psihiatrii. Deci, vorbiți! N-aș vrea să mă duc cu gîndul la zicala „vorba lungă, sărăcia omului”, spre a nu risca o brutală punere la punct din partea celor atinși de microbul phonemaniei. In fond, cine-s eu să mă pun de-a curmezișul pasiunilor și slăbiciunilor celor mulți! M-ar lua valul și m-ar purta în neant. Așa că prefer să-i ascult pe cei ce plutesc în oceanul undelor electromagnetice, care crește și sporește pe zi ce trece…
Vorbiți, oameni buni! Doar avem tradiție în limbuție. Că, deocamdată, acesta e singurul cîștig adevărat al tranziției, necenzurat, pe plaiurile mioritice. De ce să nu-l exploatăm la maximum? i”, spre a nu risca o brutală punere la punct din partea celor atinși de microbul phon

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!