Fără prejudecăți

Brașoave

Negustorii de promisiuni electorale au început să-și etaleze marfa pe tarabe, invitîndu-și alegătorii să le servească iluziile vîndute la pachet sub formă de programe, oferte și alternative politice care de care mai atractive, mai originale și mai „adevărate”. Fiecare ofertant își laudă gogoașa zicînd despre ea că e cea mai rumenă, umflată și dulce. „Brașoave!, exclamă cetățeanul de rînd devenit dintr-o dată un personaj important datorită votului său care poate decide verdictul; ne-au (ne-am) mai păcălit de-atîtea ori, ne-am ars pe buze, pe limbă și la buzunare încercînd să le înghițim. Dar peste ce-am dat? Coaja groasă, miezul gol!”
Alegerile-s aproape, iar promisiunile deșarte sînt din nou la ordinea zilei. Cine știe să mintă mai bine al lui poate fi premiul cel mare. Căci, nu-i așa, „Cine poate despărți minciuna de adevăr din vorbele unui politician?” (Ștefan Zveig). Alături de școala calomniei, are puterea cea mai mare de penetrare. Depinde cum o rostești. în privința asta, guvernanții noștri sînt adevărați maeștri. Dau lecții. Eleganți și persuasivi, agresivi și mahalagii, mitocani și lăudăroși, vindicativi și amenințători. Singurele lor trăsături comune sînt talentul și apetitul pentru logoree, interesul meschin și lăudăroșenia fără limite. Dac-ar fi să ne uităm în gurile lor n-am vedea decît raiul pe pămînt coborît din ceruri după „generalele” și prezidențialele din noiembrie anul de pomină 2004.
Pentru cel cu capul pe umeri, toate promisiunile acestea deșănțate și deșarte nu-s decît niște perdele de fum care încearcă să mascheze minciuna, ticăloșia, amăgirea, batjocura. Adică ingredientele oricărei campanii electorale made in Romania. E greu să promiți? Nicidecum! Nu te costă mai nimic. Obrazul? Ce mai contează, dacă ai cîștigat?! N-ar fi prima dată. Au antrenament, băieții. Și, sigur, nici ultima. Social-democrații și umaniștii, liberalii și democrații, unioniștii și separatiștii se întrec în a ne promite marea cu sarea: salarii europene, pensii omenești, căldură în case și bucate alese pe mese, de să crape vecinii de ciudă; eradicarea corupției, locuințe îndestulătoare, confortabile și ieftine, copii sănătoși și educați, frumoși și deștepți. Lapte și miere vor curge pe Dunăre, pe Olt, Târnave și Mureș, cîinii cu covrigi în coadă ne vor tăia cale la fiece pas, îmbiindu-ne. ș.a.m.d.
Să tot fii român!
Ascultîndu-i pe toți acești purtători de vorbe goale, mai că te cuprinde starea de prostrație. „Hei, trezește-te!, auzi o voce de undeva, dinlăuntrul tău; ce-i cu tine, iar ți-a luat-o mintea razna. Iar visezi cai verzi pe pereți?!?!” Și din nou te poartă gîndul la brașoave: „Șiretul, înadins ne duce-așa departe, ca să nu băgăm noi de seamă că ne spune brașoave” (Al. Vlahuță). Le-nghiți, dar nu te saturi, doar te-amăgești, pe deasupra te și frigi ori te arzi de-ți dau lacrimile. Pentru că, orice s-ar spune, „Minciuna nu poate deveni adevăr fiindcă i-a crescurt puterea” (R. Tagore).
Să așteptăm, așadar, să vedem pînă unde vor ajunge fanteziile guvernanților, politicienilor și ale tuturor celor ce doresc să acceadă la putere, în materie de minciună. Bîlciul e încă la început. Nu și-a luat prea mare avînt. Ce va fi, însă, la sfîrșit? Nici mintea cea mai fantezistă cred că nu ne va putea spune. (Mihai BUZNEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!