M-am hotărît: începînd de mîine îmi schimb radical stilul de viață. Încep cu regimul alimentar. Mă modernizez. Pentru că, altfel, nu se mai poate! Ce atîta carne, ce atîta unt, ce atîta lapte sau brînzeturi! Le dau, pe toate, pe una. Adio colesterol, good by ispitelor precum șunculițele, mușchiuleții, kaiserul, crenwurștii și alte asemenea otrăvuri perfide! Trecem pe vegetale, ne dezintoxicăm sîngele și protejăm buzunarele. De altfel, astăzi, cînd am pășit pragul casei venind de la o întrunire a vegetarienilor, despre care nu prea auzise, nevastă-mea m-a privit șăgalnic, zîmbitoare și cu o luminiță ciudată în ochi. A grăit: „dragă soțule, ești un norocos, nici nu știi ce surprize te așteaptă la masă!”. Am adulmecat aerul cu nasul meu de care nu mă laud, dar nici nu mi-e rușine. M-așteptam la niscai miresme de șnițel vienez, pîrjoale sau creier pane. Ori măcar de tochitură moldovenească. Nimic din toate astea! „Ce să fie, ce să fie?”, mă întreb și intru la idei, în timp ce fac pasul spre bucătărie. Surprizele se lăfăiau pe masă, gata să fie înfulecate. Aperitiv: pate și salam. Felul 1: supă de primăvară. Felul 2: sărmăluțe în foi de varză. Felul 3: șnițel în sos tomat. Desert: plăcintă poale-n brîu. Atac bunătățile, dar nu cu prea mare convingere, pe rînd și în ordinea de mai sus. Într-adevăr, papilele mele gustative îmi sînt asaltate de surprizele-surpriză la fel de plăcute precum show-ul teve al Andreei Marin. Taci și-nghite – îmi amintesc, subit, de numele unui foetaj ce a făcut, cîndva, carieră prin plăcintăriile băcăuane. Încă nu știu cu ce mi-am vitaminizat prețiosul organism, soțioara îmi observă ezitarea și mă-ntreabă: „ghici?”. Dau din umeri. Îmi împinge, cu un gest ce se vrea și tandru, dar și ferm, o pungă de ambalaj pe care scrie: carne vegetală. Asta era, care-va-să-zică și, brusc, îmi amintesc de o întîmplare la care participasem în urmă cu vreo trei decenii: eu și alți doi colegi fusesem invitați la o manifestare de promovare a unui produs ce trebuia, musai, să-și facă loc pe piața alimentelor, în cadrul unui amplu program național gîndit de tovarășu’ pentru revigorarea fizică a organismului omului muncii și protejarea șeptelului în vederea extinderii exporturilor. Mergem, așadar, la renumita stațiune de cercetări agricole de la Secuieni-Roman, gazdele ne pun în temă și ne invită la degustări. Preparate multe, care de care mai ochioase. Mîncăm din toate, pe săturate, erau și gratis pe deasupra, plecăm. Nu facem un kilometru-doi cu mașina, cînd ochii ni se-mpiedică de firma unui restaurant. Izbucnim, instantaneu, în rîs și unul zice: intrăm la o friptură?
Inconștienți de nici că se mai poate! Dar ce știam, noi, atunci, de principiile alimentației raționale pe bază de vegetale? De la amintitul program național ne-a rămas doar mult-hulitul salam cu soia, vestit în lume și chiar dincolo de marginile ei. Astăzi, soia a devenit vedetă, e VIP-ul meniurilor noastre. Abia acum face, cu adevărat, carieră. Intru, ieri, într-un magazin central din care-mi fac cumpărăturile de aproape patruzeci de ani. Pe ușa principală, plasat pe cel mai vizibil loc cu putință, se lăfăie un anunț care mă informează că s-au pus în vînzare produse naturiste pe bază de soia!: cotlete, cîrnați, hamburgheri, pate, salam, pîrjoale, șnițele. Dar nu e singura prăvălie care mă îmbie cu astfel de delicii. Ca să nu vă mai spun că dau peste fasolea soia și în piață, la unii țărani, care și-au adaptat al naibii de repede producția la cerințele consumului. Cred că dacă ar mai trăi cine știm cu toții, s-ar înroși de invidie; ce n-a reușit el în 29 de ani-lumină și temperanță, a reușit economia de piață, fără programe și al-de chestii d’astea. C-așa-i românul, precum copilul: bagă-i pe gît cu sila și fii sigur că scuipă; lasă-l în plata Domnului, și l-ai adus la ce vrei tu. Asta-i natura umană, ce să o mai dăm încolo și-ncoace! Da’ credeți, cumva, că salamurile noastre de azi nu au în compoziția lor și semințele miraculoasei plante?
Glycine Hispida cucerește România! Dar ce este, de fapt, Glycine Hispida? O plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și terminate de obicei cu un cîrcel. Semințele conțin 34-39 % protide (iată carnea unde stătea ascunsă), 19 – 20 la sută substanțe grase și cantități importante de vitamine. Are multiple întrebuințări ca plantă furajeră sau în industria alimentară (ulei, surogate etc.). Iată unde stătea salvarea noastră! Stau și mă-ntreb, totuși: dacă Glycine Hispida tinde să ia un asemenea avînt, ce se va-ntîmpla cu tradiționale fasole autohtonă (Phaseolus vulgaris)? (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns