FĂRĂ PREJUDECĂȚI La ordinea zilei

Mihai BUZNEA

Ultimii patru ani s-au dus ca și cum nici n-ar fi fost! Din nou, la ordinea zilei sînt alegerile. Deocamdată, se pregătesc cele locale. Un os mai mic, dar cu multă carne macră pe el, ce stîrnește pofte, ambiții, răutăți și speranțe. Mălaiul puterii. Halvaua cu cacao. Circul e-n toi. Promisiuni și lacrimi (de crocodil), jurăminte de dragoste nepieritoare și sinceră, asigurări de loialitate și multe priviri amenințătoare pe sub borurile largi ale pălăriilor negre. Suspiciuni și zîmbete de circumstanță. Zaharicale ademenitoare aruncate proștilor: ici – un drum asfaltat, dincolo – un bloc reabilitat, aiurea – o pomană de 2 lei. Arvunele cuceritorilor. Cu bătaie sigură: punct ochit, punct lovit. O trece și valul ăsta și ei tot pe creastă vor rămîne pentru cît le-o fi pofta. In veac de veci și în vecii-vecilor. Cununați cu izbînda.

Ce rămîne în urma lor? Mai nimic! Doar cîteva semne ale trecerii prin demnități nemeritate, dar adjudecate prin minciună, fals, fățărnicie și ipocrizie. Așa s-a întîmplat de fiecare dată. Așa va fi și-acum. Marea artă e să știi a atinge coarda sensibilă, să o faci să vibreze exact atunci cînd trebuie. Pentru că vulgul, în disperarea sa, crede. Uită decepțiile și nemulțumirile și o ia de la capăt. Oferta politică a candidaților la demnitățile publice este, cu excepții doar de ordine și formulare, una identică în conținut: protecția socială. Pomana care nu-i costă nimic pe cei care o promnit, dar care le aduce mari foloase: impozite mai mici, sau chiar desființate, taxe locale mai puține, locuri de muncă cu cîștiguri grase, ajutoare de tot felul. Așadar, de toate pentru toți alegătorii. In numele datoriei civice, de a cărei existență aleșii noștri își amintesc rar; doar atunci cînd e absoslută nevoie. Pentru că, se știe, „…oricare bun cetățean are datoria de a se ocupa de viitor…” (spunea, cîndva, poetul nostru național). Iar ei, catindații noștri, se ocupă cu vîrf și îndesat. De viitorul lor și al familiilor lor. Poți să-i condamni pentru așa ceva? Ar fi nedemn. Necreștinește. Am cădea în păcatul invidiei și al nerecunoștinței!

A-ți asuma responsabilități față de colectivitate e-o treabă cît se poate de dificilă. Chiar de sacrificiu. (Susțin ei). Dar o fac. Altfel nu s-ar înghesui ca la praznic. Pentru cele 8 fotolii de primari din municipiile și orașele județului și-au înscris numele pe liste nu mai puțin de 6o de pretendenți. Numai la Bacău își doresc o astfel de demnitate 12 candidați; 8 la Onești, 7 la Moinești, 8 la Comănești, 6 la Slănic Moldova, 8 la Tg. Ocna, 4 la Dărmănești și 7 la Buhuși. Atracția către „nomber one” are puterea unui magnet de mare capacitate. Parc-ar fi vrăjit. Fiecare se consideră cel mai bun; cel mai îndreptățit să-l ocupe. Dar zeița Fortuna nu le poate zîmbi tuturor, în grațiile ei nu pot încăpea decît cîte unul singur. Ceilalți își vor cam pune pofta-n cui. Drept pentru care se străduiesc să-și provoace șansa. Om trăi și-i vom vedea. Pînă atunci nu avem alta a face decît a aștepta și a ne întreba cu ce ne-au fericit antecedenții. Cu vorbe dulci și zăhărel, asta e sigur! Că de-atîta bine ni se face rău!

Peste mai puțin de 4 patru săptămîni ne-om dumiri cum vine chestia. In ăst răstimp o s-o ținem într-o veselie, că doar vin alegerile și cine-i mai tare decît omul și votul său?! Măcar odată la patru ani să ne simțim și noi la locul nostru. Importanți. Doar puterea e perfidă, periculoasă și nici nu se cade să te joci cu ea. De-aia-i și alegem pe alții, că știu ce să facă cu ea. Și încă ce mai știu!