Mihai BUZNEA
Pentru școlarii de toate vîrstele, ziua de vineri a ieșit oarecum din tipare. S-a văzut asta încă de la primele ore ale dimineții, cînd nenumărate buchete de flori au început să defileze pe străzi, ținute grijuliu de mîini înroșite de frigul iernii ce încă nu acceptă să se dea bătută. Și nu orice fel de flori, ci specii rare și exotice sosite, aveam să aflu întîmplător, pe calea aerului, tocmai din Olanda. Trandafiri, azalee, frezii, crizanteme, lalele. S-au rafinat gusturile, au devenit europene, e un pas spre integrare, dacă nu ne ducem noi la ele, vine ele spre noi. Serele Codlea și solariile din spatele caselor nu ne mai satisfac, nu mai sînt de bon-ton! În sfîrșit, asta e! Parcă, dar ce zic parcă, și ghiozdanele sau servietele-diplomat erau mai rotunjoare, mai grele, trăgeau umerii sub poverile lor.
Misterul nu era chiar un mister, explicația se afla în orice calendar; a doua zi, sîmbătă, sărbătoare mare: Ziua Femeii, cu tradiții, obieciuri și…năravuri. Lung prilej de vorbe și de ipoteze. Așteptări curioase. Dorințe. Preferințe. Bucurii sau deziluzii. Zîmbete largi sau figuri încruntate. Reacții, unele, nu tocmai elegante. După caz și personaj. Era „ora prof-elor și a dirig-elor”. Cîteva mii numai în Bacău. „Cu cîte s-au dat și s-au primit numai astăzi – îmi spunea un dascăl mucalit de felul lui – s-ar putea deschide un super school-shop. Chiar mă și mir cum de nu i-a venit ideea niciunui director de a înființa așa ceva. Spații sînt, oameni pricepuți să le vîndă așijderea. Finanțare extrabugetară din resurse suplimentare atrase, cine n-are nevoie de așa ceva!? Hai să-ți spun eu cam ce s-a dat, dar te rog să nu-ți faci cruce, ca să nu ți se-nțepenească mîna în aer. Așadar…
Ascult inventarul. Sînt și nu prea mirat. Dacă se-ntîmplă, înseamnă că e posibil. Buchetul de flori, care costă cam de la 150.000 de lei în sus, e doar invitația la „atenție”. Abia după el urmează „argumentele”: un serviciu, eventual aurit, de cafea, sigur – de 12 persoane, pentru recepțiile private; fructiere ultraelegante din cristal de Bohemia și vaze de flori din același nobil material; bijuterii bătute cu pietre prețioase; servicii de șampanie, de tort sau de apă, cu încrustații artistic lucrate; bibelouri unicat; un binoclu de teatru (sic!); mileuri împletite din dantele, ori stofe din lînă Woolmark. S-au strecurat, haideți să nu fim malițioși, și piese care au cam stricat „fața”, precum pui de delfini sau de elefanți turnați în ipsos ori alabastru și care se cam anemiază la forme după cea dintîi spălare. Dar să nu ne împiedicăm de aceste excepții ce țin, nu-i așa, de lipsa de inspirație a unora, fiindcă nu contează la număr și au trecut urgent la second-hand. De, nu toate buzunarele părinților noștri sînt burdușite de euro și parai, mai întîlnești și niscai lei subnutriți, cu care nu prea poți face mare lucru! Fiecare profă cu bafta ei: ai în clasă elevi „cu stare”, ești și tu un om „făcut”. Nu, aștepți ocazia următoare, care poate să vină, sau nu, după caz.
Așa-i tradiția, dom’le, nu te poți opune, trebuie să dai, altfel îți ia copilul în vizor și te mai trezești cu cine știe ce belea pe cap! O fi, nu zic ba, da’ parcă prea seamănă a talcioc cu strigare în gura mare sau a întrecere gen „care dă mai mult și mai bun”! Cum nu (mai) am copii de școală, deci pot să trec la pasiv cheltuiala de 8 Martie, încerc, timid, o părere: cam prea aduce cu „năravul din fire” atenția asta cu iz de mită… voluntară. Repet: e doar o părere, ce-și are doza de subiectivism și exagerare. Oare!? Poate mă lămuresc altădată, prilejurile nu lipsesc. Se-apropie capacitatea, bac-ul și altele asemenea.
Lasă un răspuns