FĂRĂ PREJUDECĂȚI Solidari? Cu cine?

Mihai BUZNEA

Dacă e vreun vinovat de cîte rele se întîmplă în țara asta, acela nu e decît presa. Presa e în toate, scormonește în lucruri urît mirositoare, dezbracă, dezvelește, spune, acuză, arată cu degetul: ce faceți, fraților, pînă unde vreți s-ajungeți, nu mai e nici o limită a legii și bunului simț? Se pare că nu! Cam acesta este repertoriul și în noul scandal declanșat în ultimile zile în Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Scandal cu bătaie ceva mai lungă, înspre niște vîrfuri și, mai pe ocolite, pe la partidul de guvernămînt. Care-o fi adevărul, cine știe, numai că un ministru cu moț în frunte tare s-a mai ofuscat și i-a cășunat, pe cine credeți? Pe biroul de presă care, chipurile, n-a știut să pună biciul pe bidivii spre a nu o lua pe arătură. Demiteri și sancțiuni, declarații belicoase, uși închise și lacăte la guri. Nu știu care-i adevărul gol-goluț, poate că nici nu-l vom afla vreodată, dar cadriștii de la MMSS și-au dat destul de urît în petec. Auzi, să ia șpagă, sute de dolari, de la niște amărîți, muritori de foame, pentru un loc de muncă sezonier, la cules de căpșuni în Spania. Dacă e-așa de bun postul cu pricina de ce nu s-au dus ei, respectivii funcționari ministeriabili, în Catalunia să facă mătănii în fața tufelor pînă văd roșu și verde, de amețeală! Să doarmă la baracă și să mănînce la cazan.

Ce o să iasă din toată această tărășenie, rămîne de văzut. Poate ceva capete de pigmei căzute și praful abandonului peste dosarul cu pricina, gen „nu se confirmă”. N-ar fi, după umila mea părere, nici surpriză și nici eroarea cea mai gravă. Guvernanții ce s-au perindat, din ’90 încoace, pe la Palatul Parlamentului sau la „Victoria” s-au specializat în mușamalizarea megaafacerilor cu sume în dolari terminate cu foarte multe zerouri în coadă. Să ni le reamintim?

Caritasul și puzderia de sateliți pe care i-a fecundat, FMOA, FNI, falimentele celebre ale unor bănci trase în țeapă de șmecheri cu proptele unde trebuie, Sovinvest, BRS, și cîte altele. Nume mari și tari, personaje care spun că „nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu-mi miroase”. Economia subterană sapă mai ceva ca excavatoarele- gigant de sub Eurotunel, devalizînd bugetul românesc de cel puțin o doime din venituri. Leul se tot aliniază cu unchiul Sam pînă nu se va mai vedea de loc, făcînd prețurile s-o ia razna, ca și disperarea oamenilor. Corupția nu are corupți, este peste tot dar n-o vede nimeni. Atunci ce mai contează o șpagă de rîsul curcilor, ca la MMSS, de cîteva sute, sau poate mii, de parai? Mai că aș fi tentat să-i dau dreptate ministrului cu pricina: de ce vă agitați, oameni buni, doar pentru atîta? Merită? Osînza e-n altă parte, n-o găsiți, oricît ați căuta-o. Stă bine la fereală. Ce dacă amărîții de culegători de căpșuni și-au rupt de la gură și și-au frînt șalele pe plantații?! Nu-s nici primii, dar nici ultimii care o pățesc. V-o spun eu, că știu destule!