Fascinația puterii și arta compromisului

Campania electorală care se apropie se va strădui să ne arate cît de patrioți, de luptători „pentrupopor”, de normali și de moraliști, înțelepți și mari specialiști sînt politicienii noștri, mai ales atunci cînd este vorba de a-și făuri o imagine publică fără cusur. Dar campania electorală, care va fi însoțită de mult populism, ne va arăta și cît de frumos știu ei, politicienii angajați în cursa pentru prezidențiale sau parlamentare, să ne mintă și să ne spună vorbe dulci precum că se vor sacrifica numai și numai pentru binele semenilor, pentru interesul național și pentru țărișoara asta pe care am moștenit-o de la înaintași. Cît de plini de înțelepciune ni se arată a fi atunci cînd prezintă comunicate oficiale concepute și scrise de alții și cît de joviali, chiar fermecători pot fi atunci cînd vor să-și ascundă interesul și meschinăria! Mulți dintre cei pe care i-am ales pînă acum și care au stat țanțoși în fața noastră, sfidîndu-ne și reproșîndu-ne sacrificiul lor pentru binele țării, își vor arăta acum adevărata lor față!
După cum se poate observa, o dată cu retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru Cotroceni, „…lupta pentru ciolan” nu va fi o simplă figură de stil; dimpotrivă, amatorii de ospățuri pantagruelice se vor tocmi ca și pînă acum, nu doar pentru fotoliile de miniștri, directori, conduceri județene, posturi de prefecți și de subprefecți, inspectori și responsabili administrativi. Probabil că tot la fel își vor împărți la bani mărunți județele, municipiile, orașele, satele și comunele, apele și pădurile, hectarele și culturile agricole, pînă vor ajunge la fundul sacului.
Cu toate îndemnurile și avertismentele care vin din partea reprezentanților Uniunii Europene și care se vor materializa în raportul de țară, mai-marii noștri s-au pretat la megaproducții electorale lansate pe piață în ediții pirat cu multe luni înaintea campaniei oficiale și cu orice preț – fie ele costuri financiare, de resurse umane, de oportunitate ori de imagine externă. Modelul ne-a fost servit la 1 Decembrie trecut cu un record de zgomot produs mai mult de iahnia de fasole decît de un real interes și sublim patriotism.
în privința limitelor de buget, ne poate da o altă idee planul de 30 de milioane de euro al comemorării lui Ștefan cel Mare și Sfînt la Putna, întru veșnica cinstire a urmașilor-urmașilor săi. Cu toate laudele pe care singuri și le aduc, guvernanții noștri nu au găsit încă o strategie cîștigătoare pentru a închide cele mai grele dosare de negociere, dar avem în schimb programe sociale scoase din cutia cu surprize pentru toate categoriile electoratului, iar acest an a fost unul de grație pentru deductibilitățile fiscale și țintele macroeconomice cam nerealiste, dar care au dat bine oricum la imagine.
Sigur că foarte mulți nu vor să piardă niciuna dintre aceste sinecuri. Dar important este ca „supunerea” în fața normelor și standardelor occidentale să se exercite fără a ne pierde sufletele, identitatea națională și cultura. In rest, este vorba despre praf în ochi, scandaluri, atacuri, mizerii umane și aceeași negociere a ciolanului care și rămîne singura chestiune ce reușește să le concentreze aleșilor noștri „energia creatoare” și forța de muncă.
Demagogia, populismul, imaginea publică contrafăcută, „eroismul pe altarul patriei” nu țin de foam e și nici de sete, sau de zestre pentru copiii unora dintre ei; în schimb, lupta pentru ciolan, cu siguranță, da! în sprijinul acesteia, dar și de dragul ei, nici un compromis nu este prea mic și nici un gest prea rușinos pentru a-i putea opri. Ca să nu mai vorbim de faptele de corupție și de lupta împotriva acesteia, pornită cu surle și trîmbițe.
Din păcate, situația se prezintă aproape la fel de tulbure ca și în anii trecuți, cu toate că a mai căzut cîte un cap de patron, un intermediar, un distribuitor de șpagă pe aeroporturi sau pe la vamă, iar arestele tot primesc chiriași cu mandate legale.
Datele anchetelor în derulare de ani de zile, atîtea cîte răzbat ele în presă, sînt contradictorii. La fel ca și declarațiile autorităților sau parlamentarilor ce audiază pe rupte capii instituțiilor implicate. Și iată că pe zi ce trece se conturează tot mai mult ipoteza sacrificării peștilor mici, iar problema rămîne cît de bine funcționează instituțiile statului pentru a nu da naștere și a generaliza fenomenul corupției. în aria socialului, problemele sînt la fel de complicate. Guvernul, în oricare componentă s-ar afla, trebuie să demonstreze nu doar pe hîrtie că directivele privind nediscriminarea pe piața muncii a femeilor, tinerilor și persoanelor de peste 45 de ani, funcționează; că munca în condiții speciale este plătită peste măsură; că atît întreprinderile private, cît și cele publice, au forța financiară necesară retehnologizării după normele industriale ale Uniunii Europene. Sînt handicapuri greu de surmontat, dar nu imposibile pentru o democrație care pentru a deveni convingătoare trebuie în primul rînd să fie reală. Altfel spus, ea trebuie să-i convingă pe cetățenii țării că măsurile preconizate de puternicii zilei sînt exact măsurile cerute de realitate.
Oricum, așa cum preciza un analist politic,”…acest an va fi, pînă la sfîrșitul lui, un an al ciocnirii dramatice dintre interesul de a intra pe orbita europeană și interesul de a rămîne naș local în capul mesei”.
Romulus Dan Busnea culturile agricole, pînă vor ajunge la fun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!