„Fata mea, bucuria mea!”

Plină de musafiri, încă de la 7 și jumătate seara, casa părinților Monicăi Roșu tremură din toate încheieturile, de emoție. Avea să se liniștească odată cu aterizarea perfectă a Monei, după a doua săritură. Intră fetele de la sărituri în sală și camerele de luat vederi sînt cu ochii pe ele. Geta Roșu, mama campioanei, face semnul crucii pe ecran. Dorin Arădăvoaicei, directorul SCM Bacău, și antrenorul Corneliu Agop stau cu inima strînsă. Agop mai liniștit. Arădăvoaicei face introducerea, ca de obicei. Nu se poate abține. Toată lumea își aduce aminte de reclama de la un telefon mobil în care unul dintre actori îi dă peste mînă proprietarului de celular performant. Arădăvoaicei, care prevestise o medie de 9.72 înainte de concurs, nu se potolește: „Acum e momentul. Nu putem rata!”. Agop țîșnește în aer după prima săritură a Monei. Apoi revine cu picioarele pe pămînt în poziție regulamentară. Presimte ceva și mișcă genunchii a nerăbdare. Presimte bine. Încordarea atinge limitele. „Tare Mona!”, se aude la televizor încurajarea Andreei Răducan. Într-adevăr, Monica e tare. Rondă flic cu întoarcere 900 de grade și aterizare care sfidează gravitația. Sar toți de la locurile lor și se desfac sticle. „Stai să vedem și nota!”, se aude. „Nu mai contează, Mona e campioană”, vine răspunsul.

„Îmi vine să plîng de cîte ori o văd concurînd, dar’mite acum cînd e pe podium și i se cîntă imnul. Am toate motivele să fiu cea mai fericită mamă din lume”, spune Geta Roșu. „Da’, pe mine cui mă lași. Vezi că sună vecinii la ușă și tot timpul e rîndul meu”, intervine Matei Roșu. După care, cei doi fericiți părinți își adună forțele și încep să cînte: „Fata mea, bucuria mea”. (Marius AMBROZIE)