Favoritul academicianului

Petru DONE

E greu sa găsești un tip mai jovial, mai plin de viață și mai sociabil ca inginerul Viorel Florea, de la Unitatea fitosanitară din Sascut. Iar cine îl vede o dată nu-l mai uită ușor. I s-a întîmplat și academicianului Valeriu Cotea, care l-a avut student pe inginerul Florea cu mulți ani în urmă, dar care și-a amintit subit de el acum o săptămînă, la o întîlnire cu agronomii pensionari din județul Bacău. „Unde e, domnilor, inginerul acela, Florea, de pe la voi? Unul glumeț și bun la petreceri. Cînta la acordeon, iar tatăl lui mi-a fost coleg cîndva”. Toți au înțeles că e vorba de Viorel, care nu era în sală, pentru că, din fericire, mai are zece ani pînă la statutul de pensionar. „Aș fi vrut, domnilor – a continuat academicianul – să-i amintesc o întîmplare pe care nu o mai pot uita. Studentul Viorel Florea a venit la mine, la un examen, tufă. Da’ tufă! Eu m-am supărat tare pe el, atunci, pentru că fusesem coleg cu tatăl lui, pe care l-am respectat mult. De aceea, nici nu i-am mai trecut nota în carnet. I-am scris, doar, acolo, «idiot». După terminarea examinării, Viorel a venit însă la mine și mi-a spus: «Domnule profesor, nu vă supărați, dumneavoastră numai v-ați iscălit în carnetul meu, da’ nu mi-ați trecut și nota»”.
S-a rîs minute întregi de gluma academicianului Cotea, savuros în tot ce spune, de altfel. Dar unul dintre apropiații lui Viurel Florea l-a sunat imediat și la convocat de urgență la agapa la care urmau să participe toți pensionarii agronomi, repovestindu-i întîmplarea de care și-a amintit venerabilul profesor. „Am venit într-un suflet – ne-a spus Viorel -, pentru că și eu am un mare respect pentru domnul academician, care este un om admirabil, care ține la glumă și care, după cum se vede, are o memorie extraordinară. Ceea ce a povestit s-a întîmplat acum vreo treizeci de ani și chiar așa a fost. Uite cum era să ajung eu vedeta zilei!”. a povestit s-a întîmplat acum vreo treizeci de ani și chiar așa a fost. Uite cum era să ajung eu vedeta zilei!”. (Petru DON

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!