Femei de succes

Vitoria Lipan are o „soră” geamănă la Asău

• cu aceeași voință de fier și cu aceeași cumpătare, o femeie din Asău construiește o afacere cu produse ecologice

La ediția din toamna trecută a Expoziției naționale de produse agricole „Indagra”, standul județului Bacău a fost vizitat îndelung de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Primul-ministru și suita sa, din care nu lipseau ministrul Gheorghe Flutur și directorul general al Agenției de Consultanță Agricolă, Viorel Morărescu, au adăstat mai mult timp acolo unde, pe o masă frumos ornată, făceau cu ochiul felurite produse lactate – brînză de burduf, caș, smîntînă groasă și telemea. Standul era organizat de Rodica Ferchiu, adminsitratorul Asociației Valea Asăului, al unei ferme de vaci și al unei fabrici de produse lactate ecologice. O raritate în România, unde ecologismul este abia la început, iar piața de produse ecologice aproape că nu există. Rodica Ferchiu l-a îndemnat pe premier să guste din produsele sale. Surpriza a fost enormă cînd Tăriceanu a băgat mîna în buzunar, a scos niște bani și a cerut să cumpere niște brînză, pentru cina din seara aceea. Rodica nu s-a pierdut cu firea, a împachetat marfa pentru premier și s-a acuzat că nu poate elibera bon de casă, deci nici banii nu-i poate lua.

Pe Rodica Ferchiu am cunoscut-o de puțină vreme, să fie circa un an. Dar m-am gîndit de multe ori la ea, la proiectele pe care le are și la modul în care, femeie fiind, a putut răzabate prin atîte hățișuri ale economiei create după 1990, în încercarea de a pune bazele fie a unei ferme de animale, fie a unei fabrici de produse ecologice, iar acum, mai nou, și a unei pensiuni turistice ecologice. Rodica este o femeie bătăioasă – se vede de departe. „Am ceva de «berbec» în încăpățînarea mea de a trece peste toate, de a nu mă lăsa pînă cînd nu duc la capăt ce mi-am propus” – îi place să spună, cu aluzie la zodia în care s-a născut. Dar Rodica, cred eu, are mult mai mult din încrîncenarea și cutezanța femeii, a omului în general, de la munte, răbdător în multe, dar și hotărît să nu se dea la o parte cu una cu două, oricîte greutăți ar apărea. Ascultîndu-i povestea vieții ei, mă tot gîndeam la un celebru personaj literar, la Vitoria lui Lipan, creionat genial de Sadoveanu în romanul „Baltagul”. Aceeași încăpățînare, aceeași minte calculată, dar și aceeași cutezanță de a se bate cu oricine pentru ideile ei le-am ghicit și la Rodica Ferchiu. Numai că în cazul femeii din Asău rostul încrîncenării este cu totul altul.

Godaci spălați cu șampon

Rodica Ferchiu a intrat în afaceri cu toată familia. Mai întîi cu soțul, Ioan, cît copii, Roxana și Răzvan, le-au fost mărunței. Au pornit de la zero, cum se spune, numai pe spatele creditelor bancare, pentru care nu au dormit nopțile, pentru că la un moment dat pe această piață s-a ajuns, în România, și la dobînzi de 250 la sută. „Nu mai aveam somn și mă gîndeam cum vom face să achităm datoriile – spune Rodica. N-aș fi vrut să rămînem fără casă, pentru că băncile îți cereau în gaj tot ce aveai mai bun”. Dar s-au descurcat. Cu muncă enormă, aproape una de Sisif. Rodica își amintește cum a plecat din combinatul de prelucrare a lemnului din Comănești pentru a se pritivatiza. Așa era moda în 1993. Ei, familia Ferchiu, erau oameni de la țară, crescuți în ultimii ani prin preajma orașului. Au auzit că din fermele de stat se vindeau porcii, pentru că fermele se desființau. Au cumpărat cîți godaci au putut, cu gînd să-i ducă prin piețe, să-i transforme în bani. S-au gîndit că marfa trebuia să arate bine, să ia ochii lumii. Și așa a fost, pentru că au stat zile și nopți și au spălat godăceii, în cadă, cu apă și șampon, pînă i-au albit. „Erau atît de mici – își amintește Rodica -, încît nu stăteau pe cîntar, ca orice copil obraznic. Trebuia să mă cîntăresc eu întîi, apoi cu purcelușul și să facem diferența de greutate. Vă imaginați cîte glume și miștouri se făceau mai ales pe seama mea, din partea mușteriilor. Dar am rezistat și la asta și am trecut mai departe”.

Cu gîndul la ferma de animale

Visul familiei Ferchiu era să crească animale, însă. Dar era nevoie de bani mulți și, evident, de animale bune. Cu banii de pe purcei au cumpărat vacă, pe care o mulgeau și o îngrijeau după cum plecau de acasă, la treburile lor, adică pe rînd. Băiatul, Răzvan, aflat numai în clasa a patra, mulgea și el. „Avea, de mic, atracție către animale – spune mama lui. Iubește animalele. Odată l-am scăpat între oi și l-am găsit sugînd direct de la o oaie”. Au încercat apoi și cu materiale de construcții și, ca tot românul de la munte, și cu lemn. Au luat un gater și au făcut cherestea, pe care o cărau tot prin tîrguri și prin județele din Sud-Est, prin Tulcea și pe unde nu se găsea lemn. „A fost o piață foarte bună – spune antreprenoarea din Asău. Dar și cîtă muncă era. Nu pot să uit nici acum cum ni s-a răsturnat mașina cu țiglă, pe Fromoasa, aici la noi. Am ajuns cu lemn și la Babadag și la Zebil. Ne-am făcut și mulți prieteni, cu care țineam legătura”. însă gîndul de ferma de animale nu pierea. Visul era aproape să se împlinească, însă. A fost să fie printr-o întîmplare, care acum se vede că a fost de bun augur.

Visul de aur, fabrica de produse ecologice

De la o licitație pentru partizile de lemn, Rodica Ferchiu s-a întors, într-o seară, fără bani. „Soțului nu-i venea să creadă – spune ea. Erau bani mulți, iar eu nici lemn nu luasem. Pentru că s-a scos la licitație complexul comercial din Asău, iar eu m-am înfipt și l-am cîștigat după ce s-a ajuns în faza negocierilor. L-am luat la preț bun, dar am dat toți banii”. Compexul – o hardughie de casă, mai degrabă un hangar – nu avea nici o întrebuințare. Ce puteai face acolo? Soții Ferchiu i-au găsit, însă, prima întrebuințare, iar acum vor să i-o dea și pe ce din urmă. „Mi-a rămas în minte cofetăria din comună – spune Rodica. Visam să am și eu una și m-am gîndit că acum pot face asta. Acum cinci ani am accesat un proiect de finanțare prin Fondul Român de Dezvoltare Socială. Am putut cumpăra 20 de vaci bune, iar eu mai aveam cinci. Am făcut un proiect de fabrică de prelucrare a laptelui. Am trecut prin tot hățișul birocratic, am răzbit și nu am dat nimănui nici un leu șpagă. Soțul era neîncrezător, pentru că în Asău comunitatea rurală e săracă. Valoarea proiectului era de 20.000 de dolari. Dar eu nu am vrut orice. M-am gîndit din capul locului să fac produse ecologice. Pentru că zona în care cresc animalele, la noi, este sută la sută curată, iar condițiile din fabrica mea trebuiau să fie pe măsură”. Așa a și fost. într-un loc de vis, ca în Paradis, la Offa, în munții Asăului, se află acum ferma familiei Ferchiu. Laptele este adus de aici, dar și din alte zone, cum este Răchitișul. O societate de monitorizare și certificare pentru produse ecologice a luat ferma și societatea familei Ferchiu sub obsevație, iar luna trecută a venit la Asău cu certificatul de conformitate ecologică pentru creșterea animalelor și pentru terenul pe care pasc. „Avem în grijă aur curat – spune Rodica. Nu se compară hrana pe care o au animalele la șes cu cea de la munte. Poliflora muntelui face calitatea laptelui, iar produsele noastre nu se compară cu altele. Cumpăr, des, asemenea produse, fabricate de alții, pentru comparație. Noi nu adăugăm nimic în ele, menținem parametrii de igienă și facem produse ecologice sută la sută. Cu asta vrem să rămînem pe piață”.
Proiectul se va finaliza, poate într-un an, poate în doi, cu o pensiune ecologică, la care lucrările au și început. Rodica Ferchiu speră că toată afacerea va intra pe mîini bune, după ce Răzvan a terminat studiile superioare și se ocupă, acum, de afacerea cu lemn a familiei, iar Roxana abia le începe. Pînă atunci, pe piață au apărut, deja, produsele „Bio Rozi”, cu etichete adecvate, din Asociația Valea Asăului, așa cum cer toate normele de certificare în domeniul calității, mai ales pentru produsele naturale. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!