Fenomenul Ferentari

Ștefan RADU

Sînt pline satele din acest județ cu țărani ajunși la vîrsta reumatismelor. Cu toate acestea, ei muncesc pe rupte pentru a-și întreține cîte o gospodărie normală, unde cresc animale și păsări, își administrează viața pentru a trăi decent. âși cară apa – pentru ei și pentru orătăniile din curte – de la fîntînă, își încălzesc odăile cu lemne și nu-i auzi să se plîngă vreodată. Dacă au nevoie de ajutor la căratul găleților, dau bani sau produse vreunui vecin, pentru că munca trebuie răsplătită. Nu le-aduce primarul lemnele în bătătură, pe de-a moaca, și nici nu li se acordă ajutoare sociale de milioane, lunar. âși taie singuri buștenii, îi depozitează la uscat și, peste iarnă, nu stau în frig. Totul înseamnă muncă și grijă pentru ziua de mîine, pentru propria lor viață.
La oraș, lucrurile stau altfel. Apa curge la robinet, căldura vine pe conductă și electricitatea pe cablu. Nu trebuie să cari „utilitățile” cu găleata. însă costă! Cineva trebuie să plătească toate aceste avantaje. Fochistul de la centrala termică trebuie salarizat. Muncitorii de la regia de apă au și ei lefuri. Aducțiunile de apă sînt la mare depărtare și transportul costă. Chiar și așa, unii nu sînt convinși că trebuie să plătească pentru aceste servicii. Sînt debranșați. Urmează intrarea într-un scenariu absurd: datornicii se transformă în victime. în loc să se vorbească despre indolența lor, despre lenea afișată, despre furt din avutul comunității, auzim discursuri populiste. Ba mai vine cîte un prinț de mahala și plătește, galanton, factura pentru toate aceste nereguli. Este o soluție de moment. Peste o lună, din nou va urma debranșarea și demonstrațiile de stradă. După prostul exemplu din Ferentari, studiile sociologice arată înclinarea spre violență a trăitorilor în ghetouri. De asemenea, aceștia au convingerea fermă că este dreptul lor de a primi pomenile de la cei care pun osul la treabă. De astfel de oameni se tem occidentalii. Francezii au văzut ce au pățit cu magrebienii cărora le-a oferit adăpost: anul trecut au incendiat Parisul și alte mari orașe din Hexagon. Acum pun stavilă imigrației din est, pentru a nu umfla rîndurile celor care profită de sistemul social democratic din Occident. Și Londra, și Berlinul, și Madridul nu au chef să transfere la ei „fenomenul Ferentari”. Pentru că nu am auzit vreun „răsculat” care să spună că vrea să se mute undeva, într-un sat, să pună mîna pe sapă, să care, încă din zori, apă la vite și la porci, să muncească pînă noaptea tîrziu ca să țină o gospodărie omenească. Satele sînt goale și au nevoie de forță de muncă. Este loc pentru toți. Trebuie doar să fie cinstiți și harnici (aici e problema!)…

Nu se poate ascunde faptul că, vreme de 17 ani, chestiunile sociale și-au găsit locul doar pe hîrtie, în inutile programe ale partidelor și în rapoartele necesare aderării la Uniunea Europeană. Guvernații au ignorat această imensă problemă a României. în acest moment, nu există un sistem eficient de identificare a celor care într-adevăr au necazuri (bolnavi cronici, oameni cu nevoi speciale, indivizi aflați în incapacitate de muncă), fapt pentru care ajutoarele sociale se acordă la grămadă. Primesc bani din mila publică și alcoollicii, și hoții de cartier, și cei care muncesc la negru, și negustorii de prin talciocuri (ce se declară fără venituri)… O adunătură de profitori gălăgioși fac imposibilă acțiunea de ajutorare a celor cu adevărat aflați în situații dificile. în stradă, la proteste, vin exact cei care escrochează autoritățile. Cu jandarmii nu se bat paraliticii, diabeticii, bătrînii neputincioși… Răsculații sînt oameni tineri, în putere, numai buni să ajute, în satele din România, la munca de zi cu zi dintr-o gospodărie. Acolo, însă, nu a apărut, încă, moda revoltelor de stradă. Cum le-ar sta țăranilor să iasă pe uliță și să ceară primarului să le-aducă lemnele de la pădure, să le taie și să le stivuiasă sub șopron? Sau ce-ar zice viceprimarul dacă ar fi somat să care apă cu găleata pe la vecinii ce s-au săturat de muncă? La urma urmei, dacă în Ferentari se poate, de ce ar fi interzis la Prăjoaia?- pentru ei și pentru orătăniile din curte – de la fîntînă, își încălzesc odăile

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!