Fermierul Viorel Alistar bate toate recordurile la producția de grîu

Ar fi meritat să-i fi văzut, la începutul acestei săptămîni, pe cîțiva dintre agricultorii de marcă ai județului Bacău ce figuri au făcut cînd au auzit că un fermier a obținut, la grîu, în această vară, peste 8.000 de kilograme la hectar. „Fugi, domnule, de aici – au spus ei, în cor. Nu-i posibil așa ceva, în condițiile în care noi abia am ajuns la 3.000 – 3.500 de kilograme”. Iarna geroasă, ploile dese și lungi din primăvară și de la începutul verii, grindina care a bătut pe ici, pe colo, au distrus speranțele fermierilor de a mai avea o producție bună la grîu. De aceea, am apelat la specialiștii Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Bacău, cu care am descins ieri, 19 iulie, chiar pe una dintre talalele însămînțate cu grîu ale inginerului Viorel Alistar.

în ferma din Tamași a familiei Alistar am mai fost. De cîteva ori, pentru a vedea ba o varză crescută fără măsură, ba o sfeclă cît roata carului. Pămînt bun, la Tamași, pe malul stîng al Siretului. Bun pentru legumicultură, dar și pentru culturi mari, de porumb sau de grîu. Sole întregi de ceapă, de cartofi, de varză, de porumb și de grîu pot fi văzute și în acest an. „Am adunat, pentru grîu – spune Viorel Alistar – bucată cu bucată și am făcut vreo 70 de hectare în total. Am lucrat pămîntul ca la carte. Deci am investit și bani și efort fizic. Am o sistemă de mașini agricole pe care am cheltuit miliarde de lei, dar s-a meritat, pentru că nu mai sînt dependent, din acest punct de vedere, de nimeni”. Pînă să ajungă combina Claas, în lotul de grîu pe care am venit să facem cuvenitele măsurători, intrăm la depozitele pe care inginerul din Tamași le-a amenajat alături. Cîțiva tineri lopătau de zor grîul adus ceva mai devreme. „Am un depozit mai mare în altă zonă a comunei – spune Alistar. Nu mă pot apropia de depozitele specializate pentru grîu, pentru că transportul însemnă 200 – 300 de lei pe kilogram, iar numai depozitarea alți 400 – 500 de lei. Unde ajung, cu cheltuieli de aproape 1.000 de lei numai pentru asta?”.

Treabă inginerească, pe cît pămînt se poate

Trecem pelîngă cîmpul de cartofi, cu oameni robotind harnic pe lîngă saci și coșuri de nuiele. Acolo este „șef de echipă” chiar soția inginerului Alistar. „Am recoltat, deja, cartofii timpurii – aflu de la proprietarul fermei. Am făcut 20 de tone la hectar, iar acum scoatem cartoful de vară. Sînt mulțumit de cît am scos aici”. Alături vedem cîmpul de ceapă. Curat ca în palmă, cu plante înfoiate, sănătoase. Un tractor poartă un agregat de stropire peste rînduri. Ultimii dăunători nu mai nici o șansă. „Știu că bag în pămînt milioane de lei – spune Viorel Alistar. Dar se merită, pentru că fac și producție. Nu m-am lăcomit la suprafețe mari, de mii de hectare, de pe care unii nu prea au nici un beneficiu important. Prefer să lucrez pămînt mai puțin, dar inginerește, și să scot cîteva miliarde bune de pe el. Am recoltat, pînă acum, cartofi, grîu și ceapă. La grîu, sîntem în plină campanie. Am recoltat 33 de hectare, cu o producție medie de aproximativ opt tone la hectar, deci am circa 250 de tone pe stoc”. Pe sola cu varză, plantele răsădite timpuriu au talii de invidiat. E varză de toamnă, dar sigur va fi scoasă din cîmp mai devreme. Ceva mai încolo, în lanul cu porumb, soiurile aduse din Franța stau aliniate ca la sfoară. Se deosebesc net între ele, prin talie și culoare, iar lanul e pregătit ca la expoziție.

în premieră, cu soiul „Crina”

Mare, pîntecoasă, combina Claas își face aparția în fermă. Sună ca un MiG. Nu stăm mult pe gînduri, iar combina intră în lanul de grîu. Pînă să plece, urc pe cocoașa ei să văd buncărul gol. Era gol! Combina putea porni. O urmărim și o fotografiem cum rade pe aproape cinci metri lățime grîul des ca peria. „E grîu Crina – precizează Viorel Alistar -, cu părinți tot autohtoni. Un soi conceput la noi, la Secuieni (Roman), în acets an, de cercetătorii de acolo. Mi-au și spus: i-al și dă-i de mîncare. Și i-am dat tot ce-i trebuie. Uitațivă dacă are măcar un fir de buruiană”. Nu are. Nici benzile tehnologice nu sînt prea înierbate și se duc drepte, ca trase și ele la sfoară, pînă în zare. Combina ajunge la capăt și face stînga-nprejur. Vine spre noi ca un avion la aterizare. Se unduie, grea, pe miriște. Grîul din lot nu a încăput în buncăr. Combina vine la descărcat și intră din nou în lan, să adune tot de pe lotul de măsurat. Cu remorca plină plecăm, apoi, la cîntar. Acul aparatului se duce, pe cadran, pînă înspre locul orei două de pe ceasornic. Fotografiem, să avem mărturii, specialiștii scriu pe hîrtie cifrele, fac socoteli și pun concluzia finală: peste 4.000 de kilograme de pe jumătatea de hectar măsurată. Deci, peste 8.000 în total.

Piața strică toate socotelile

„Sperăm la un beneficiu de pe urma acestei recolte bune – îl auzim pe proprietar. Dar în fiecare an întîmpinăm greutăți mari la valorificarea mărfii. Oricum, pot demonstra că pe solele din Răcătău și din Tarlaua Popii, unde și pămîntul e mai bun, bat și recordul de astăzi”. Ferma din Tamași ar trebui vizitată de mai mulți specialiști din județul nostru, pentru modul în care se lucrează aici, pentru tehnologiile care se aplică și pentru felul în care Viorel Alistar știe să organizeze munca. Producția de 8.000 de kilograme la grîu, pe care am evaluat-o ieri, nu este la îndemîna oricui. „Dar totul este frumos pînă la piață – opinează și directorul OJCA Bacău, Vasile Aichimoaie. Prețul grîului nu satisface nici în acest an așteptările fermierilor. El nu acoperă nici măcar cheltuielile făcute. La 4.500 de kilograme de grîu la hectar și la 4.000 de lei pe kilogram, fermierul ar trebui să mai aducă bani de acasă. Cum mai poate el relua procesul de producție? Prețul corect ar fi 4.500 – 5.000 de lei pe kilogram, pentru a se ajunge măcar la linia de plutire”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!