Fostul ministru de finanțe, Ionuț Popescu, este iubit de soacre

Figura aproape adolescentină a analistului economic Ionuț Popescu, fostul ministru de Finanțe, nu face casă bună cu ipostazele oficiale. Misterios, cu aer de intelectual, de om crescut mult între cărți, Ionuț Popescu face impresie bună în întîlnirile cu economiștii, la dezbateri și simpozioane, acolo unde se taie firul în patru cu privire la mersul economiei. Dar, dincolo de acestea, omul Popescu devine ușor altul, iese din tiparul croit impecabil. Subțire, delicat, analistul de la revista Capital pare, la vedere, o undă, o boare, o adiere. Cînd merge, pare a se strecura prin atmosferă, iar de vorbit vorbește rar și numai dacă este cazul. La o șuetă, însă, chiar între oameni pe care nu-i cunoaște, devine degajat, iar cui i-a părut cumva greu abordabil pînă atunci, va avea supriza să găsească în fostul ministru un partener chiar prietenos și dornic de vorbă.
Am stat, de curînd, două zile cu Ionuț Popescu. L-am văzut și într-o dezbatere asupra situației economiei românești și a pieței de capital înainte de integrarea în UE, dar și la masă sau în discuții prelungite, seara, la un pahar de vin roșu. Musai vin roșu – spune Popescu -, vinul preferat în toate ocaziile, vinul care îl inspiră și care îi trezește amintiri, dar care îi dă și încredere. S-a întîmplat să bem un vin de Murfatlar, pe care podgorenii l-au numit, nu știu de ce, „3 hectare”. Evident, cu ex-ministrul de finanțe n-am scăpat prilejul, în asemenea caz, să nu comentăm la un moment dat legea fondului funciar, pentru că tocmai am observat că, la masa de la care veneam, din „trei hectare” revendicate au ajuns numai cîteva „prăjini”, pe cînd la cea a fostului demnitar „retrocedările” au fost mult mai darnice. Ne-am adresat, deci, cu asemenea probleme de fond funciar fostului ministru, care ne-a ascultat bucuros și căruia, pentru înțelegere și generozitate, i-am urat să fie iubit de toată lumea. Așa am pus, fără să știm, punctul pe „i” sau degetul pe rană, pentru că răspunsul lui Ionuț a venit sec – precum vinul – și neașteptat: „Nu știu cîți mă iubesc, dar de bunici și de cele două soacre sigur sînt iubit!”. Cînd am auzit de bunici ni s-au umezit subit ochii și nouă, dar la ideea de „două soacre” am rămas cîteva secunde fără replică. Așadar, e și Ionuț Popescu om! âl priveam altfel decît ne arătau CV-urile oficiale, pe omul de 41 de ani, căsătorit și tatăl unui copil. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!