Fotograful Viorel Cojan a stat nouă ore într-un cinematograf

Iubitorilor filmului de artă le este mai mult decît cunoscut filmul „Călăuza” al regizorului rus Andrei Tarkovski. Unii băcăuani l-au văzut la cinematograf în urmă cu 20 de ani, alții l-au vizionat pe CD sau la televizor, după 1990. însă puțini sînt cei care ar fi în stare acum, ca și atunci, să plătească de zece ori prețul unui bilet de cinema, doar pentru a vedea capodopera semnată de Tarkovski. între cei care s-au dat de trei ori peste cap pentru a nu pierde acest film se află și cunoscutul artist băcăuan Viorel Cojan, care, fiind în Moinești în perioara 1985-1986, nu a ezitat să încerce imposibilul, alături de doi prieteni, doar pentru a urmări „Călăuza”. „Mai văzusem «Copilăria lui Ivan» de Andrei Tarkovski, citisem deja despre acest film și îmi doream foarte mult să-l văd. M-am dus împreună cu doi prieteni la cinematograful «Lira», însă casierița ne-a spus că nu va rula acest film, deoarece nu sînt spectatori”, ne-a povestit Viorel Cojan. Cînd a înțeles că banda va fi schimbată, urmînd să ruleze un alt film, artistul a trecut la negocieri cu proiecționistul și casierița, reușind pînă la urmă să vadă „Călăuza” lui Tarkovski. „Cînd am văzut ce se întîmplă, am scos din buzunare fiecare dintre noi 25 de lei, biletul costînd 2,50 lei, și am cumpărat cîte 10 bilete fiecare. Așa am avut șansa să vizionăm filmul”, ne-a mai spus Cojan. Mai mult, cei trei, nu doar că au văzut „Călăuza”, ci au revăzut-o de două ori, fapt ce a însemnat nouă ore petrecute în sala de cinema, deoarece filmul durează trei ore.
„Prima oară am fost copleșit de complexitatea filmului. Urmăream imaginea, dar pierdeam dialogul între personaje. Așa că a doua oară am urmărit doar dialogul filmului, iar a treia oară am putut să-l văd așa cum trebuie. Mai intrau unii oameni în sală și ieșeau repede, deoarece se plictiseau, dar noi am rămas la toate cele trei spectacole, adică vreo nouă ore”, și-a amintit fotograful băcăuan.
Capodopera regizorului rus nu a fost singurul film pentru care Viorel Cojan a făcut sacrificii. „Am încercat același lucru și la «Solaris», care ar fi trebuit să ruleze la Zemeș. Ne-am dus acolo, însă nu aveau nici măcar proiecționist, și au dus banda la gară. Cînd am ajuns noi, era deja plecată”, ne-a spus Cojan, căruia i-au trecut toate supărările acum, cînd are în colecția proprie de casete video și CD toate filmele de artă, pe care, altădată, era imposibil sau foarte greu să le vizionezi. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!