Fragmente de CV-uri la Gîșteni

Centrul de la Gîșteni adună 312 de bolnavi psihic și tot atîtea povești. Lumea de dincolo de porțile centrului îmi părea greu de pătruns și mai ales de înțeles. Mi-am lăsat mai întîi reticența și teama la poartă și mi-am propus să găsesc subiecte de conversație cît se poate de firești. Și am descoperit că aici se consumă povești de dragoste, vise și neliniști creative. Tuturor le lipsește însă ceva ce nu e ușor de înlocuit, o viață reală de familie. Unii mai au rude care îi vizitează, alții se mai învoiesc să plece acasă de sărbători, dar mai există acea categorie de bolnavi care nu au o familie. Cu toate acestea așteaptă, în fiecare clipă, să vină cineva la ei. în mintea lor există noțiunea de familie, la unii a devenit chiar o obsesie. „Este așa numitul sindrom al persoanelor instituționalizate. Toți vor să meargă acasă”, m-a lămurit un psiholog. Cei mai mulți nu au unde să plece de sărbători sau alții nu pot să o facă din cauza bolii severe care nu le permite să părăsească centrul, așa că vor rămîne în lumea lor, cu preocupările lor zilnice. Unii pictează, alții lucrează în atelierul de croitorie. Există și preocupări artistice. De exemplu, pentru Paște un grup a pregătit o scenetă cu tematică religioasă. Textele au fost luate din Biblie și adaptate. Cei patru instructori vor să testeze impactul piesei în comunitatea de la Răcăciuni și o vor prezenta mai întîi la biserica din localitate.

Căutătorul de aur

Anton a fost profesor de matematică și este chiriașul centrului de la Gîșteni din anul 2000. Și el vrea să ajungă de Paști acasă, dar mai mult ca sigur va mai rămîne în instituție. Aici omul are tot felul de preocupări, de la meditații pe țigări și cafea pînă la neostoita căutare a unor rezerve de aur. „Mai făceam meditații. âl învățam pe un prieten să rezolve ecuații dificile. Acum nu mai fac pentru că nu îmi mai permite sănătatea”, a spus acesta, cu o voce calmă. în ceea ce privește zăcămintele nedescoperite de aur nu a găsit pînă acum nici un bob din prețiosul metal, dar spune că nu va înceta să caute pentru că este sigur că va da de rezerve nebănuite. „De Paști voi ciocni ouă roșii cu prietenii mei. Cel mai bun prieten a rămas fratele meu. Vine o dată pe lună la mine și-mi mai aduce de mîncare”, a spus fostul profesor. Una dintre dorințele cele mai arzătoare ale omului este să ajungă acasă și să angajeze pe cineva care să îi facă de mîncare.

Boxerul

Cei 11 ani de box l-au adus pe Daniel în centrul de la Gîșteni. Spune că ar vrea să aibă un club de box și să antreneze fetele și băieții din centru. „M-am bătut și cu Vaștag și cu Doroftei. Doroftei era mai rău. Are vreo 20 de kilograme în pumn, da’ eu l-am pus odată jos”, a povestit Daniel. Acesta are o fetiță și un băiat cărora le duce lipsa în fiecare clipă. O fotografie cu cei doi copii stă pe masa din cameră. Alături a fost așezată o alta în care Daniel apare cu prietena lui, Maria Elena, cu care ar vrea să se căsătorească. „Am 30 de milioane la bancă și vreau să fac o masă la noi, aici, în bucătărie”, și-a dezvăluit visele Daniel. Cei doi au preocupări comune. „Nu ne place să stăm. Mie îmi place să calc, facem curățenie pe holuri amîndoi. L-am învățat să facă și goblenuri și nu se plictisește”, a spus Maria. Anul acesta vor face Paștele împreună cu ceilalți prieteni din centru.

„Supralicențiatul”

Constantin a fost inginer la viața lui, dar s-a impus în centru cu titulatura „academicianul”. Tonga Polo Asenoa Cristof Nicolaide, pentru că așa se recomandă, deține toate funcțiile supreme pe care și le-ar dori un om, „prim decan de facultate”, „prim ministru de justiție” și susține că are șase premii Nobel în științele matematice. Nici soția omului, Tonga Polo de Breban, nu este mai prejos, ci ocupă funcția de „consilier ministerial pe Moldova”, fiind „docentă în psihiatrie”. Nimic nu îl supără mai mult decît întrebările care vin de la persoanele „sublicențiate” pe care le reduce imediat la tăcere. De la înălțimea celor 30 de „docențe” pe care le are, fiecare valorînd 80 de mii de euro, după cum a explicat, acesta visează să iasă învingător dintr-un proces penal imaginar cu un „sublicențiat”. De asemenea, nu a renunțat să spere că într-o zi va veni soția la el să îl ia acasă. „Trebuie să apară oricînd. O aștept dintr-o clipă în alta”, a spus „academicianul”.

Pictorița

Un alt personaj vorbăreț de la centrul din Gîșteni este Liliana, fostă asistentă. Ea este renumită la Gîșteni pentru talentul la pictură. Pentru ea fiecare tablou este cel mai frumos pe care l-a făcut vreodată. Cea mai mare parte din timp stă în clubul de pictură cu pensula în mînă și nu se lasă pînă ce nu dă gata ce și-a propus. în toată Săptămîna Luminată a făcut felicitări cu specific de Paște, pe lîngă tablorile în acuarelă cu peisaje. Una dintre plăcerile ei este să ofere felicitări prietenilor din centru. „Ți-l dau gratis. Ai grijă să nu îl rupi la nervi și să îi pui o ramă frumoasă, dar să cauți una mai ieftină”, a spus ea colegului meu, căruia i-a oferit un tablou cu tentă Picasso.
Fiecare personaj are ceva de spus. Mulți sînt dornici să vorbească cîte în lună și în stele. Daniela vrea să fie unicat, se îmbracă ușchit și este plină de cercei. „âmi place să mă port în haine pentru bărbați. Eu sînt o fire mai dură și stau rău cu nervii. âmi place să fiu mai aeriană și să îmi fac freze turbate. Cel mai mult îmi place să mă uit la fotbal, karate și la judo”, s-a autodescris Daniela.
Ei sînt doar cîțiva pentru care specialiștii, psihologii terapeuții de la Gîșteni își concentrează eforturile zi de zi ca să scoată la lumină un strop de încredere din mințile tulburi ale bolnavilor de aici. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!