Frați de gintă

Mihai BUZNEA

în „cisma” italiană trăiesc aproape 350 000 de români, dar mulți dintre ei riscă să se trezească cu un șut în părțile dorsale care să-i catapulteze direct înapoi, pe plaiurile mioritice pe care le-au părăsit, de voie – de nevoie, spre a-și găsi fericirea la frații lor de gintă. Care nu prea ne mai vor. Evenimentele din ultimul timp, dar mai ales cele din ultimele zile au radicalizat atitudinea grupărilor de extremă dreaptă, cît și a unor oficiali de rang înalt cu putere de decizie asupra fenomenului imigrării. Iar o bună parte din populația autohtonă este tot mai rezervată față de euroconcetățenii lor din cauza evenimentelor ce țin de crima organizată. Din păcate, cazuistica este cea care dă apă la moara contestatarilor: incendiul criminal dintr-o tabără de rromi și în care au ars de vii patru copii, italianca ucisă cu o înțepătură de umbrelă de către – se zice – o româncă, solicitările repetate ale membrilor unor comunități locale de evacuare a taberelor de rromi etc. etc. Se pare că ultima ispravă de acest gen, petrecută în plin centrul Romei și în care și-a pierdut viața un român împușcat direct în tîmplă, adică în stil pur mafiot, iar alți doi au fost grav răniți, a inflamat într-atît spiritele încît s-a ajuns la o situație-limită ce depășește acceptările și conveniențele: guvernul român are obligația de a-și asuma responsabilitatea față de cetățenii săi, oriunde s-ar afla aceștia – a clamat primarul Walter Volponi, motivîndu-și poziția prin acuzele directe și incriminatorii: peste 75 la sută din fenomenul criminalității aparține românilor. Pentru ca primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu să replice cu o punere la punct ce, aparent, nu lasă loc altor interpretări și exagerări: fenomenul românesc de criminalitate nu-l depășește pe cel est-european sau italian. Cu alte cuvinte: nu sîntem nici mai buni, dar nici mai răi decît alții. Indiferent de repartiția pe etnii a acestui flagel, rămîne realitatea crudă, dureroasă: proliferarea violenței. Iar atîta timp cît se găsesc țapii ispășitori, vinovăția este distribuită în funcție de interese politico-sociale spre a justifica măsurile de restricționare a accesului și rezidenței străinilor. O astfel de psihoză o întîlnim, de altfel, și pe la alții – francezi, germani, englezi -, astfel că italienii nu fac altceva decît să se „alinieze” acestui curent care ar putea schimba cursul relațiilor intercomunitare. Partidul românilor din Italia, cît și alte organizații care s-au declarat apărătoare ale drepturilor imigranților români au reacționat prin organizarea unor mari mitinguri de protest; primul, la Roma – desfășurat în după-amiaza zilei de ieri, ori care urmează să aibe loc la Palermo și Lazio. Manifestanții au ripostat, astfel, acuzelor și incriminărilor ce li se aduc, cerînd un tratament corect, loial și nediscriminatoriu, fără accente naționaliste și puneri la punct ireconciliabile.
Chiar dacă lucrurile se vor liniști, rămîne totuși întrebarea: care va fi statutul viitor al conaționalilor noștri pe ale tărîmuri europene?s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!