Funcția ucide bunul simț

Ștefan RADU

Ce-i și viața asta! în urmă cu vreo zece zile, Năstase era, încă, pe cai mari. Organiza tururi gratuite prin muzeul său din Zambaccian, amenința cu dezvăluiri fulminante și mulțumea colegilor pentru sprijinul camaraderesc dovedit la votul din Parlament. Astăzi, totul s-a spulberat: și funcțiile, și sprijinul de partid, și tupeul afișat vreme de un deceniu. Scriam, în urmă cu vreo săptămînă, că Adrian Năstase este debusolat și merge din eroare în eroare. Dincolo de comploturile și aranjamentele de culise, cel mai mare dușman al său a fost chiar el însuși. încă de prin 2000 a pierdut simțul realității. Aroganța de care vorbea Ion Iliescu, dar și atavismul materialist au marcat acțiunile sale publice. El reprezintă, de fapt, unul dintre cele mai originale „produse” ale tranziției postcomuniste. Indivizi care, „decojiți” de funcțiile lor trecătoare nu mai înseamnă mare lucru, se manifestă ca veritabili parveniți, vechili pe moșia publică. Mai deunăzi, un ins ciudat s-a prezentat la un cabinet medical și în loc să se comporte ca un cetățean normal a avertizat-o pe asistentă că este procuror și are nevoie imediat de o consultație. Domnișoara nu a prea înțeles ce are funcția cu… prefectura și l-a programat așa cum a fost posibil. Individul a ținut să menționeze că, într-o săptămînă, va avea dosarele angajaților cabinetului pentru a ști exact cu cine discută. Mai mult chiar: a adăugat, rîzînd, că este coșmarul multor oameni din Bacău. I-auzi! De asta plătim impozite ca să braveze unii sau alții, prin tîrg, cu funcțiile lor! Personal, nu cred că insul are vreo legătură cu instituția unde spune că lucrează. Ar fi absurd să știu că plătesc biruri pentru asemenea persoane lipsite de bun simț. Nu s-a legitimat și nici nu a considerat necesar să lase o carte de vizită. Așa că îl consider un escroc, un hoț de identitate care face rău instituțiilor publice. Poate ar fi cazul ca Poliția să acorde mai mare atenție unor asemenea situații.

Nu exclud, însă, și posibilitatea că într-un mod similar gîndesc și acționează unii cocoțați în funcții publice. Eram în piață și mi-a fost mie rușine cînd am văzut un angajat din instituțiile Ministerului de Finanțe care alegea legume de pe tarabe fără să le plătească. Bietul comerciant îl cunoștea și înghițea mojicia neputincios. Alți sus-puși își transportă nevestele, soacrele și copiii cu mașinile instituțiilor, considerînd că este un drept al lor, inalienabil, dincolo de orice lege. Cînd Năstase ne cerea să-i numărăm ouăle, el exprima mitocănia unei întregi garnituri de partid și de stat. Dacă este să aibă loc, vreodată, în România, o reformă reală a clasei politice, atunci ea presupune stîrpirea acestei specii de parveniți, de persoane mumificate în funcțiile lor, cu drepturi deasupra celorlalți cetățeni, „unși” ai aranjamentelor de culise. Moartea politică a lui Adrian Năstase ar trebui să dea de gîndit multor „produse” postrevoluționare. El este doar un caz din miile cîte există. Din cînd în cînd, inșii cu pricina trebuie aduși în starea de cetățeni normali, fără drepturi speciale, cărora li se fac dosare pentru că așa vrea un procuror glumeț, care sînt jigniți de aroganța oricărui funcționar indolent sau care sînt ținuți în anticamerele aleșilor. Poate așa li se limpezesc mințile…supra

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!