Gara Comănești: altă regională, aceeași grevă

Județul Bacău este singurul din țară care, din punct de vedere feroviar, este împărțit în două: estul ține de Regionala CFR Iași, în timp ce Valea Trotușului este inclusă în Regionala CFR Galați. Așa se face că Bacăul aparține de Iași, în timp ce Comăneștiul depinde de Galați. Greva care a cuprins căile ferate de mai bine de o săptămînă este, însă, aceeași în ambele părți. Gara din Comănești are, totuși, ceva în plus: două afișe înjghebate din două coli albe tip A4, pe care o mînă obișnuită mai degrabă cu ciocanul de impiegat decît cu caligrafia a scris „Grevă”. Sub unul din afișele ad-hoc lipit pe ușa de intrare în holul mare al gării trona ieri o altă coală de hîrtie care „spunea” celor interesați că, pe timpul protestului, prin gara Comănești mai trec doar șase trenuri din cele 22 care circulă în mod obișnuit. O matematică simplă indică faptul că 6 din 22 reprezintă mai puțin de o treime, cît spune lege că e obligatoriu să circule pe timp de grevă, dar amănuntul trece neobservat. Toate cele șase trenuri sînt personale și fac legătura între Ploiești, Buzău sau Mărășești și Ciceu sau Miercurea Ciuc. Mai departe, spre București sau Brașov, se poate ajunge pe calea ferată cu ce-o da Dumnezeu.

Nici cerșetorii nu mai au de la cine cere bani

Trei dintre cele șase trenuri sosesc în Comănești pînă în ora 9,00, al patrulea vine pe la trei fără un sfert, în timp ce ultimele două ajung pe la ora șapte seara. în aceste condiții, ora 13,00 a zilei de ieri a găsit gara din Comănești aproape goală. Un tînăr moțăie pe o bancă de pe peron încercînd să se apere de razele Soarelui cu ajutorul unei șepci negre trasă pe ochi. Pare a nu-l deranja nici măcar zgomotul asurzitor făcut de o betonieră care lucra la capătul peronului. Se trezește, totuși, în momentul în care aceasta trece prin fața lui umplînd de fum și praf tot peronul. Prind momentul și-l întreb de sănătate. „Ce să fac? Vreau să ajung la Adjud și aștept Buzăul”, răspunde, plictisit, tînărul în timp ce-și trage, din nou, șapca pe ochi.
în spate, pe partea cealaltă a băncii, o femeie între două vîrste începuse să-și „măsoare” ciorapii pe care îi avea în traistă. La doi metri distanță, un angajat de la reprezentanța locală a „CFR Marfă” s-a înarmat cu o pereche de ochelari de soare și încearcă să dea cîteva indicații colegului care dirija balastiera. Plictis mare și căldură pe măsură. Am dat să mă adăpostesc în holul mare al gării, care, vechi de o sută de ani, oferea răcoarea mult căutată, dar am simțit că cineva mă trage de mînecă. Am întors capul și de abia jos, la doar ceva mai mult de un metru deasupra solului, am văzut o mogîldeață. Colorat de mama natură, dar și de mizerie și îmbrăcat, în ciuda vipiei de afară, cu un cojoc slinos, un puradel începuse deja să spună o poezie despre necazurile de acasă, pentru ca, în final, să-mi ceară bani. I-am spus că nu am, dar refuzul meu nu l-a descurajat cîtuși de puțin. „Hai, nene. Dă și matale un ban, că cu greva asta n-am primit decît o mie de lei azi”, și-a continuat piciul tînguială. La cîteva linii distanță, o bunică de locomotivă începuse să pună în mișcare un vagon. Interesant, mi-am zis. Deci la Comănești nu e grevă. Era doar o părere. (Eduard CUCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!