Generația Occidentului

Florin CRĂCIUN

Nu trebuie să fii neapărat sociolog pentru a-ți da seama că visul oricărui adolescent este să plece din țară. Majoritatea trăiesc în suflet cu un El Dorado al viitorului lor și sînt convinși că numai dincolo de graniță se pot realiza material și profesional. Nu prea contează metodele prin care vor trece frontiera. Dacă nu se poate legal, cu siguranță nu se vor da înapoi de la alte metode, atît timp cît, spun ei, „în țara asta nu se mai poate trăi”. De la „clasicele” metode legale de trecere a frontierei, tinerii de azi se dovedesc foarte inventivi și în planul infracționalității. Astfel, de la „călăuzele” care în schimbul unor sume fabuloase de bani acceptă să îi treacă frontiera pe cei care visează la o viață mai bună „afară” la actele false, toate au fost experimentate și testate.
Dacă pînă acum visul oricărui „turist” român era căsătoria convențională pentru a obține cetățenia, în momentul de față majoritatea tinerilor pleacă peste hotare pentru a munci. Ori la negru, ori legal, nu contează, atît timp cît „fac bani”. Chiar dacă știu că afară nu sînt cîini cu colaci în coadă, ei sînt convinși că cel puțin scapă de grija zilei de mîine și trăiesc într-o societate mai civilizată și mai sigură, unde munca este plătită la justa ei valoare, nu la limita subzistenței. Mulți sînt convinși că în România, oricît ai strînge bani, nu poți să îți faci un rost din muncă cinstită, decît în vreo 2-300 de ani. Din păcate, prin țara asta nu se trăiește chiar atît de mult…

Exodul tinerilor peste hotare mai are și o altă înfățișare. Am obosit, în ultimii ani, să ne arătam îngrijorarea că tinerii români pleacă la studii în „neagra străinatăte” și nu se mai întorc. Spunem, mai cu tristețe, mai cu un fel de mîndrie poleită cu neputință, că România practică un adevărat „export de inteligență”. Compatrioți de-ai noștri, cu un potențial intelectual impresionant, sătui să aștepte posibilul și mereu absentul reviriment al patriei, și-au luat desaga la spinare și s-au aciuat acolo unde-i cald și bine. Cu toată neliniștea noastră, a celor lipiți pămîntului străbun, prezența lor pe alte meridiane nu face decît un enorm bine României. Este un capital de imagine de-a dreptul excepțional, într-o perioadă a maximei globalizări. E drept că țara pierde enorm în urma acestui tip de export, dar nu e vina drumețului că drumu-i plin de gropi și cu haite de cîini pe margine. Ce uităm să spunem, și nu-i nici o pricină de bucurie, e că România ocupă un loc fruntaș la exportul de infracționalitate. Cei care, abordînd acest subiect, sar cu gura că țiganii stîlcesc imaginea țării în afara granițelor au doar parțial dreptate. Europa occidentală, dar și centrală, s-au săturat să ni-i trimită pachet acasă. Asta după ce autoritățile din acele țări „au pus botul” din plin la plîngerile vehiculate de rromii șmecheri, cum că în România se practică o discriminare de să sparie gîndul. Nomazi fiind, țiganii noștri ori își aleg alte destinații, ori se întorc de unde-au fost izgoniți, mai la cerșit, mai la furat, ba chiar la munca adevărată. Rareori s-a auzit de crime comise de țigani. Marile măgării sînt, hai s-o recunoaștem, opera românașilor neaoși. ei care, abordînd acest subiect, sar cu gura că țiganii stîlcesc imaginea țării în afara granițelor au doar p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!