învăluiți de mireasma primăverii, de coloritul variat al florilor
plăpînde și chiar de razele puțin călduroase ale soarelui, visăm cu ochii deschiși… La ce oare? Spre ceva înălțător… Suntem muritori, dar avem curajul să evadăm din viața cotidiană prin iubire. Avem curajul să ne creăm Universul nostru. Contopim iubirea cu speranța și ne trezim mirosind o floare. Ce se întîmplă cu noi pentru cîteva secunde? Sufletul zboară și caută liniște, se desprinde de trup și rămînem goi!
Sufletul este rădăcina vieții noastre și, plin de iubire, este veșnic împlinit. Dragostea țese ramă de aur inimii, ne conduce spre infinit, spre regăsirea noastră triumfală.
Gîndurile zboară spre orizonturi cu soare, spre zori de zi cu cer albastru, spre firavi ghiocei și cu iubirea împreună dau naștere visului de neuitat al adolescentului.
Iubirea ne înalță și fără ea „vom adormi ca și drumeții, ce dorm uitați de mii de ani”. (Vasilica MUSTAȚĂ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.