Graffiti: artă – vandalism – noutate

De cele mai multe, ori existența noastră urbană este delimitată de spații închise, iar de cele mai multe ori de ziduri și pereți. Din plictiseală, uneori din inspirație sau dorință de a debanaliza decorul, tinerii pur și simplu vopsesc pereții în diferite forme și culori. Prin astfel de picturi murale, ce au avantajul de a fi schimbate imediat cu altele noi, decorul parcă ar căpăta sens. Ar trebui să luăm în considerare că aceste «desene» cum sînt numite impropriu, fac parte de fapt din cultura graffiti.
Se pare că în România această formă de artă este relativ nouă, însă imediat ce vom porni cronologic pe firul acestui curent artistic, vom observa legăturile sale cu Antichitatea greco-romană. Din punct de vedere istoric, termenul „graffiti” se referea inițial la inscriptiile și portretele găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruinele Catacombelor din Roma sau Pomepei. De altfel, originea cuvîntului are legătură cu termenul „Graphein” din limba greacă, ce înseamnă „a desena”, iar „graffito” din italiană înseamnă tot a desena, dar și a picta sau grava pe un perete. Odată lămurită geneza termenului, putem ajunge și la primul exemplu cunoscut de „graffiti modern”, ce există și astăzi în orașul antic Ephesus (în Turcia de azi) și se pare că face „reclamă” la prostituție, după spusele ghizilor turistici din oraș. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior și un număr. Acestea indică subtil cîți pași trebuie făcuți ca cineva să găsească o curtezană (mîna reprezentînd suma ce trebuia plătită).
Trecînd totuși de antichitate, ajungem la perioada anilor ’60, considerată ca perioadă de maximă înflorire a diferitelor curente muzicale sau artistice. în această perioadă, graffiti a apărut prima dată în Philadelphia, promovat de doi tineri care au început să-și scrie numele în locuri publice din tot orașul. Astfel s-a născut „tag-ul”, care înseamnă scrierea unui nume sau a unei porecle, în general pentru a marca un anumit teritoriu. în aceeași perioadă, „scriitorii” au început să picteze trenurile și pasajele subterane. Astfel s-a născut un nou gen de Graffiti, numit „Subway art”. Dacă vi se pare că aceste întîmplări țin doar de cartierele sau filmele americane, ar trebui să ne amintim de incidentul de la Galați, unde un grup de tineri au pictat vagoanele. Dar ca să facem referire la orașul nostru, deși mic, aici se găsesc diverse „lucrări” ce subscriu curentului. Cartiere întregi ca Bicaz, Zimbrului sau Mioriției au devenit ținta „scriitorilor de ziduri”. Se pare că, mai nou, și pereții liceelor par a-i interesa pe tinerii creatori de artă plastică modernă.
Unii cetățeni consideră această formă de exprimare drept vandalizare a clădirilor, ce promoveaza un mediu care poate duce la delicte mai serioase. Pornind de la această premisă, autoritățile tratează de obicei graffiti ca pe un delict minor, însă cu penalități destul de variate. în general, părerea tinerilor este că această artă murală este doar un mod de exprimare, o soluție de a ieși din banalitatea decorului și a „colora atmosfera”. Un tînăr iubitor și creator de graffiti, Tudor C., este de părere că: „Arta graffiti nu este mai puțin abstractă decît picturile lui Picasso. în plus, dacă marele pictor ar fi ales, în loc de șevalet, pereții caselor spre a-și expune creațiile, ar fi fost numit tot vandalism?!”. (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!