„Greii” Bacăului au uitat cum e să stea la cozi

Coada este o moștenire veche pentru români. în fiecare zi poți vedea băcăuani stînd la cozi să-și plătească telefonul, gazul și energia electrică, să ia pensia, să achite rate sau să își plătească taxele și impozitele. Sînt însă și oameni care au uitat cum este să stea la coadă, dar care își amintesc totuși că, pe vremuri, au fost și ei nevoiți să-și sacrifice ore întregi la cîte un rînd. Norocoșii sînt șefii județului sau directorii de instituții publice, oameni pe care, dacă-i auzi vorbind despre realitatea din jurul nostru, a-i spune că trăiesc într-o altă Românie.

Gabriel Berca, prefectul județului, nu a mai stat de mult la o coadă. Cel puțin în urbea noastră. Cu toate acestea, în timpul concediului de odihnă a fost nevoit să stea la rînd, dar nu la noi în țară. „Am stat la o coadă în Grecia, cînd a trebuit să prezint pașaportul vameșilor greci. Eram aproape 50 de persoane în avion și se mișcau foarte greu. Am fost nevoit chiar să vociferez”, ne-a declarat prefectul Berca. El ne-a mai mărturisit că nu suportă să stea la cozi, că este nerăbdător și nici nu este nevoit să facă cumpărături și să stea, deci, la coadă. „Cea mai mare coadă la care am fost nevoit să stau a fost în perioada studenției, cînd stăteam și opt ore, de dimineața pînă seara, pentru o cameră în Regie, în București”, a precizat Gabriel Berca.
Subprefectul Neculai Olaru spune că și acum mai stă la rînd, cînd merge la cumpărături, dar nu la cozi infernale. „Dacă sînt nevoit să stau la rînd, mă resemnez. Niciodată nu mi-a plăcut să sar rîndul. La fel procedez și atunci cînd sînt cu mașina, nu sar rîndul la semafor și chiar mă iau de cei care nu dau dovadă de bun simț”, ne-a declarat Olaru. Cea mai urîtă coadă de care își amintește a fost pe vremea lui Ceaușescu. „Am stat ore întregi la coadă, să iau cartofi. Cînd am ajuns în față, mai erau niște cartofi cît oul de prepeliță, plini de noroi, așa că, atunci cînd i-am văzut în plasă, i-am lăsat pe cîntar și am plecat”, a precizat subprefectul Olaru.

Angela Bogea a stat la coadă la taxe și impozite

Angela Bogea, vicepreședintele Consiliului Județean (CJ) Bacău, spune că de cînd este în această funcție a stat la coadă să își plătească taxele și impozitele. „Cea mai mare coadă la care am stat de cînd sînt vicepreședintele CJ a fost la Primăria Bacău, să îmi plătesc impozitul și, uneori, la produse alimentare, dar acolo nu se poate numi coadă. Cea mai urîtă coadă mi-a fost cea de la lapte și unt, cînd era fiul meu mic, cînd se stătea ore întregi la rînd, de la cinci dimineața”, ne-a declarat vicele Bogea. Dragoș Benea, președintele CJ Bacău, recunoaște că nu a mai stat la o coadă de cînd ocupă funcție publică, „dar asta pentru că nu am timp să merg la cumpărături”. Cînd era viceprimar al municipiului Bacău, Benea a stat mai bine de două ore și jumătate la o coadă în Vama Borș. „De cînd sînt președinte la CJ, nu am mai stat la coadă, doar uneori la Metro, dacă statul zece minute la casă poate fi numit coadă. Cel mai urît mi-a fost cînd mergeam la coadă la lapte, vinerea și sîmbăta. Tata se ducea de la cinci dimineața la șase și jumătate, apoi veneam eu să preiau ștafeta și stăteam pînă în jur de opt”, ne-a declarat președintele Benea.

Primarul Stavarache nu stă la cozi

Nici primarul municipiului Bacău nu cochetează cu cozile. Romeo Stavarache recunoaște că nu are timp să plătească nimic, iar toate responsabilitățile de genul acesta cad pe umerii soției. „Eu nu am timp să stau la cozi, familia se ocupă de partea asta. Dar am stat la cozi la viața mea. Am stat zece ore la o coadă, cînd eram student, să prind bilet la un meci de fotbal. Juca Dinamo în semifinala Cupei Campionilor. Cele mai urîte experiențe la cozi le-am trăit în copilărie, cînd mergeam să iau zahăr și ulei și așteptam mult pînă cînd reușeam să cumpăr”, ne-a declarat primarul Stavarache.

A încetat relațiile cu BCR din cauza unei cozi

Și directorii de la instituțiile băcăuane ale muncii se feresc pe cît pot de cozi, mai ales că știu prea bine sentimentul de a sta cu orele la rînd, fie vară, fie iarnă, din vremea comunismului. „Recent, m-am enervat îngrozitor la o coadă la Banca Comercială Română. Erau așa de multe persoane și mergea atît de greu, încît mă apuca disperarea. Nu puteam pleca, că aveam mare nevoie să scot niște bani din cont pentru gospodărie. M-am plîns însă directorului băncii și în zilele următoare mi-am și lichidat contul la ei”, a declarat șeful Direcției Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (DMSSF), Gheorghe Apostu. El spune că face adesea aprovizionarea în casă și că la o coadă nu-l deranjează lungimea, ci timpul pierdut. Cea mai urîtă coadă la care a stat vreodată a fost înainte de 1989, cînd a așteptat mai bine de șase ore pentru a-și lua cota de 20 de litri de benzină.
Marina Arva, director adjunct la Casa Județeană de Pensii (CJP), recunoaște că „nu-mi plac defel cozile și nici n-am timp să pierd cu așa ceva. Chiar dacă la rînd sînt numai 10-20 de oameni, prefer să plec și să revin cînd e mai lejer. Din fericire, în ziua de azi parcă nu prea mai sînt cozi mari, doar la E.ON, la gaz și curent, am auzit că se mai formează cîteodată”, a declarat ea. Cea mai urîtă amintire a sa despre o coadă provine tot de pe vremea lui Ceaușescu, cînd, în timpul studenției, a petrecut o noapte întreagă de decembrie la coadă la produse lactate.

Directorii de la cultură își amintesc și ei de cozi

Lăcrămioara Stratulat, directoarea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău, s-a obișnuit cu cozile încă din perioada liceului și a facultății. „înainte de 1990, stăteam la rînd la absolut orice. Acum, ultima oară am stat la coadă la Metro. Cam jumătate de ceas. Am mai avut de suportat aglomerațiile și cînd a fost vorba să plătesc energia electrică. Erau două casierii deschise și mergea foarte greu”, ne-a declarat ea. Ce-i drept, de cozi n-a scăpat nici în afara țării. „Am stat la coadă și la casa de bilete a unui parc din Viena, în vara care tocmai s-a încheiat”, și-a amintit Lăcrămioara Stratulat.
Pentru Adrian Găzdaru, directorul Teatrului „Bacovia” din Bacău, problema cozii s-a pus ultima oară la mare, cînd a vrut să cumpere ceva pentru familie. „Ultima coadă la care am stat?! Cred că la Mangalia, cînd am cumpărat gogoși. Alte aglomerații recente nu-mi vin acum în minte”, ne-a spus directorul teatrului. (Claudiu TĂNĂSESCU, Alin LEANCĂ, Constantin GHERASIM)eclarat vicele Bogea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!