Grevele domnului Băsescu

Ștefan RADU

Nu cred că există cineva care să conteste tensiunile sociale și economice acumulate în societatea românească de astăzi. Ciudată este, însă, coincidența răbufnirilor. Poate doar greva profesorilor să fie evenimentul curat, declanșat în mod corect și după parcurgerea unor lungi etape preliminare. Cît privește revolta celor de la Metrorex nici nu știi dacă să te enervezi sau să rîzi în hohote. Cu un lider sindical mare parlamentar PSD, fost membru al echipei guvernamentale conduse de Adrian Năstase, muncitorii de la metroul bucureștean se fac de toată bafta. Domnul cu pricina, pricopsit pe spinarea membrilor organizației pe care o conduce, dacă murea de grija „proletarilor” săi, le rezolva problemele pe cînd avea putere de decizie la guvern. Acum, discursul lui demagogic nu poate ascunde interesul politic de a submina Executivul condus de Tăriceanu.

Pe de altă parte, organizațiile sindicale au simțit momentul oportun pentru a prezenta doleanțele vechi de cîțiva ani. Toți vor salarii mai mari (pe bună dreptate). în țara asta, sînt convins că nici președintele Băsescu nu este mulțumit de leafa primită. Fiecare individ, în funcție de propriul statut social și economic, are pretențiile lui, cu greu acoperite financiar de niște venituri penibile în comparație cu salariile din Luxembourg sau Suedia. însă nici în ceea ce privește productivitatea muncii și eficiența activităților pentru care se solicită majorarea lefurilor nu există elemente de comparație cu ceea ce se întîmplă în statele enumerate mai înainte. Raportul dintre drepturile și obligațiile salariaților se ignoră în discuțiile dintre sindicate și administrație, fiind clar defavorabil intereselor pentru care luptă greviștii. Mai trebuie spus că productivitatea scăzută se înregistrează nu doar din vina lucrătorilor. Nu sînt nici mai leneși, nici mai slab pregătiți decît semenii lor occidentali. Numai că le lipsește motivația reală și infrastructura care să ajute la eficientizarea eforturilor depuse. Consumăm multă energie pentru produse și servicii proaste (chiar și educația este tot un serviciu…). Adeseori, sîntem puși în situația de a ne descurca singuri, de a improviza. Lipsesc rutinele verificate și disciplina muncii. încercînd să-i explic acest lucru unui întreprinzător din domeniul serviciilor, am fost pus la punct imediat: „Lasă chestiile astea pe seama inginerilor! Voi, ziariștii, habar n-aveți; ne descurcăm noi cumva…” Păi, tocmai asta este problema: „ne descurcăm” în loc „să rezolvăm” conform unor reguli dinainte stabilite.

Cea mai curioasă atitudine am înregistrat-o din partea președintelui Traian Băsescu (de ce oare nu mă mir?). Fără să fie solicitat, s-a exprimat ferm în favoarea greviștilor din învățămînt. Numai că în momentul în care a observat că se accentuează criza i-a trimis pe protestatari acolo unde le era locul: la masa tratativelor cu Guvernul. Și-a recunoscut incapacitatea de a rezolva acest conflict și a întors-o din mers: susține acordarea a 5 la sută din PIB, dar nu pentru creșterea salariilor. Altfel spus, banii sînt necesari pentru finanțarea modernizării infrastructurii din învățămînt pe bază de proiecte viabile. Este greu de admis că o categorie de salariați cu pregătire mult peste media populației nu înțelege situația în care se află România. Tot bugetul țării înseamnă 15 la sută din PIB. Dacă profesorii vor să primească peste o treime din acești bani, ce rămîne celor de la sănătate, de la apărarea națională și – mai ales – de la agricultură? Cedarea în fața cererilor salariale ale cadrelor didactice va antrena ieșirea în stradă și a altor categorii. Funcționarii deja au anunțat că vor bloca instituțiile publice. Cine va urma? Avertismentele Uniunii Europene și ale Fondului Monerat Internețional se dovedesc a fi justificate: pericolul unui haos inflaționist este real cîtă vreme Guvernul nu dă semne de fermitate sau dacă nu are suficientă susținere parlamentară. Războiul întreținut de președintele Băsescu se poate întoarce împotriva sa și a fidelilor săi democrați. Lumea pare să înțeleagă „jocul” de la Cotroceni și a început să se sature de crizele declanșate sau accentuate de acest pol de putere. Amenințarea liberalilor cu retragerea de la guvernare este extrem de serioasă și ar pune gălăgiosul PD în situația de a ieși din starea de chibiț cîrcotaș pentru a-și asuma gestionarea unor crize pe care le-a moșit pînă acum. Abia în acest moment electoratul se va lămuri cine îi apără, cu adevărat, interesele. conduce, dacă murea de grija „proletarilor” săi, le rezolva problemele pe cî

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!