„grop1” „«Garsoniera» lui nea Emil”

„grop2” „Bărbatul doarme de mai mulți ani în pămînt”
„grop3” – Intrarea în viziuna bătrînului

Incredibil!

Bătrînul din grotă

• un pensionar din comuna Livezi și-a vîndut casa și locuiește acum într-un bordei săpat la marginea pădurii n sătenii și autoritățile locale susțin că omul are probleme psihice, dar nu fac mai nimic pentru a-l ajuta n Emil Grosu ne-a povestit că are studii tehnice și a fost șef de secție la o fabrică, însă s-a retras din activitate de tînăr, în urma unui accident de muncă care l-a mutilat

La două luni distanță de integrarea României în comunitatea statelor europene, un băcăuan din comuna Livezi trăiește de ani buni într-o groapă săpată la marginea pădurii. Sătenii îl descriu pe Emil Grosu ca pe un om „bolnav cu capul” și-l mai ajută cu cîte o haină sau o bucată de pîine. Autoritățile locale nu au făcut o anchetă socială în acest caz și nu au semnalat nicăieri situația lui, deși o cunosc prea bine. Fără ca nimeni să facă ceva concret pentru el, omul supraviețuiește în mod miraculos iernilor și sărăciei dintr-o pensie de doar 179 de lei căpătată încă de tînăr, în urma unui accident de muncă care l-a mutilat.

Portret-robot realizat de comunitate

Despre Emil am aflat de la săteni și de la Primărie. „Are 61 de ani și am auzit că are o pensie de 300-400 de lei. A fost maistru. A avut casă în satul Prăjoaia, dar a vîndut-o acum doi ani, cu tot cu pămînt. A locuit un timp la rude, după care s-a mutat în bordeiul de la marginea pădurii. Și-l construise prin 2002 și mai dormea în el chiar și cînd avea unde sta. Suferă de retard mintal. Nu este agresiv, dar se mai supără din cauza gălăgiei copiilor de la școala din zonă. Referentul social nu-l abordează deoarece se cam teme de el. Poartă barbă, nu se spală, este îmbrăcat tot timpul în haine de iarnă. Nu am realizat o anchetă socială în acest caz, mai cu seamă că omul preferă să stea așa, altfel nu se explică de ce și-a dat casa. Nu bea, din pensie își cumpără de mîncare”, a declarat primarul Ionel Costea. „Stă acolo de multă vreme. Ne-am obișnuit cu el și-i mai aducem pături ori de-ale gurii”, a spus Alina Bogdan, locatară a casei construite pe pămîntul vîndut de Emil. „Și-a vîndut casa că e bolnav la cap. A fost om cu carte, dar acum se poartă ciudat. De pildă, uneori își pune lanțuri la picioare, acolo, în groapă, și se roagă. Probabil se crede Hristos. E ciudat cum rezistă la frig, noi ne îmbolnăvim în case și el în gaura aia nu are nimic. Mă tem însă să nu se surpe odată pămîntul pe el, că n-a întărit bine pereții la bordei”, a zis Victoria Talaba, o vecină.

Casă tip cavou

Am descoperit bordeiul lui Emil la marginea pădurii, lîngă terenul care cîndva îi aparținea. O rudă a dat la o parte capacul gros, din placaj și tablă, și ne-a prezentat o locuință amintind de comuna primitivă, lungă de circa 3 metri, lată de 1,5 și înaltă de cel mult un metru, aflată la nici jumătate de metru sub pămînt. Am zărit înăuntru o coală de linoleum, un fel de pat de scînduri, pături și haine murdare și cîteva borcane. L-am văzut apoi pe bătrîn coborînd agale din pădure cu un toiag și niște sacoșe. âmbrăcat într-un costum ponosit și o jachetă, încălțat cu cizme de cauciuc, bărbatul a refuzat la început să ne vorbească, motivînd că trebuie să meargă să-și ia ceva de mîncare. A acceptat pînă la urmă să ne povestească despre viața lui. „Am urmat studii tehnice și am condus cîndva o secție la o fabrică din Covasna. într-o noapte însă, pe cînd făceam de serviciu în locul unui coleg, am avut un accident care m-a lăsat fără degete la mîna dreaptă și astfel a trebuit să mă pensionez pe caz de boală. Eram tînăr și cu bani puțini și nu m-am mai însurat, de teamă că nu voi putea susține și o familie. Casa mi-au vîndut-o rudele, noroc de bordeiul ăsta. Am mai avut unul mai sus în pădure dar într-o noapte au venit niște oameni răi și mi l-au stricat”, a povestit omul. Ne-a explicat apoi că supraviețuiește frigului datorită credinței în Dumnezeu, că mănîncă mai mult pîine, legume și lapte și că se spală doar cînd e cald afară. „Pensia mă ține cam două săptămîni. Pe urmă mai postesc, că mi-e rușine să cer de la alții. Am un frate inginer la Onești, dar nu mă poate ajuta, că are și el copii. Nu m-aș duce nici la un azil, că aici m-am născut și aici mi-e drag să trăiesc. Poate cineva se va îndura să mă ajute să ridic o căbănuță sau măcar o troiță, dar aici, deasupra bordeiului, să pot sta și dedesubt și afară”, a mai zis el. La final, l-am întrebat, într-o doară, ce părere are despre integrarea europeană. „E o mare onoare să ne primească. Sigur ne vor ajuta, dar va trebui să le dăm și noi ceva”, a comentat Emil.

Suflet al nimănui

Bătrînul pare o victimă a indiferenței semenilor săi. Cumnata care locuiește în sat suferă de retard mintal și nu are nici după ce bea apă. Fratele din Onești i-a sugerat recent să nu-l mai viziteze. Autoritățile locale spun că nu a fost cazul să întocmească o anchetă socială privind cazul lui și că omul ar fi vrut să trăiască astfel. Vecinii îl compătimesc, însă nici unul nu a făcut ceva concret pentru a-i schimba situația. Conducerea instituției publice care se ocupă de persoane ca el, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, spune că nu știa de acest caz și că Primăria Livezi ar fi avut datoria să facă o anchetă socială, să caute soluții pentru Emil și să o informeze dacă nu a găsit nici una. Reprezentanții Casei Județene de Pensii (CJP) au explicat că bătrînul are venitul atît de mic, adică 179 RON, deoarece nu are vechime în muncă, el ieșind la pensie în 1977, la doar 31 de ani. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!