Hai-hui la antipozi

Un „Turn Babel” modern

• populația Canadei

înaintea epocii marilor descoperiri geografice, cele două Americi erau populate de peste 1.700 de triburi. Populațiile acestora vorbeau limbi, dialecte și graiuri diferite. Ocupațiile, ca și produsele pe care acestea le realizau, erau dintre cele mai diverse. Credințele religioase ale triburilor răspîndite pe un teritoriu atît de vast nu puteau fi asemănătoare. Civilizația, modul de trai, de gîndire difereau și ele, în condițiile în care se putea vorbi de populații ce depășeau 40 de milioane de oameni.
Statul canadian actual ocupă o suprafață de aproape zece milioane de kilometri pătrați. Acesta este situat între oceanele Atlantic – Pacific și înghețat de Nord. Cercetătorii au arătat că cei mai vechi locuitori ai acestor pămînturi au fost triburile numite Algonquis, Athabascans, Eskimos. Vechimea acestor populații a fost apreciată ca fiind de 20.000 de ani. Concluziile au fost stabilite pe baza descoperirilor arheologice, cercetărilor etnice, informațiilor scrise.
în secolul al XVII-lea a început procesul de colonizare anglo-francez, olandez, spaniol, portughez. Desfășurarea acestui fenomen a determinat apariția altuia: este vorba de marea organizare a vînătorii de negri din Africa; atunci au fost prinși peste 60 de milioane de negri, mulți dintre ei fiind uciși la fața locului, iar aproape 40 de milioane au decedat pe durata transportului; în Lumea Nouă au ajuns aproximativ 15 milioane de africani. Canada a cunoscut mai puțin fenomenul sclavagismului negru, dar nu a rămas în totalitate în afara lui.
Originile locuitorilor Canadei se află în vechea și diversa populație autohtonă. Acesteia i s-au alăturat emigranți din Franța, Anglia, Olanda, ca și din alte state europene. Al treilea element component îl reprezintă populația africană. De aici rezultă clar diversitatea de neamuri, din care s-a format națiunea canadiană. Dar situația aceasta nu este unică în lume. Dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste a atras pe teritoriul Canadei și populații asiatice, în special chinezi și japonezi, dar și mulți europeni. înainte de anul 1900, atunci cînd Canada avea o suprafață de aproape 8.300.000 km p., numărul locuitorilor era doar de 5.372.000 locuitori. Mulți dintre aceștia erau vorbitori ai limbilor engleză și franceză. Dezvoltarea multiculturală și multilingvistică a fost încurajată și sprijinită. Situația a avut efecte dintre cele mai pozitive asupra progreselor economice, sociale, politice, culturale, umane. Progresele industriale, comerciale, bancare, agricole au determinat formarea și dezvoltarea marilor orașe: Toronto, Montreal, Ottawa, Hamilton, Vancover și altele. în anul 1961 suprafața Canadei a fost apreciată la aproape 10.000.000 km p., iar numărul locuitorilor a fost estimat la 18.240.000 de persoane.
Situația nu a putut rămîne neschimbată. Progresele economice, stabilitatea politică, gradul înalt și real al sistemului democratic, garantarea dreptului de proprietate, respectul reprezentanților autorităților statale față de om au determinat creșterea numerică a populației autohtone, dar și o imigrație tot mai mare a europenilor, asiaticilor și africanilor. înainte de anul 2.000 comunitatea umană din Canada ajunsese la aproape 25.400.000 de persoane, natalitatea era de 15 la mie pe an, mortalitatea – de numai șapte la mie, speranța de viață – 76 de ani. Populația urbană deținea 77 la sută din total și doar patru la sută dintre locuitori își asigurau veniturile din sectorul agricol. în ultima perioadă a fost efectuat recensămîntul populației. Cifrele nu au fost date publicității. Unele informații publicate în presă au apreciat la peste 31 de milioane de locuitori populația țării. Indiferent de rezultatele recensămîntului, dinamica populației este una activă, pozitivă deci – și nu negativă și în descreștere – așa cum este cea a României.
Toronto – cel mai populat oraș al Canadei, cu peste 4,5 milioane de locuitori, al patrulea din America de Sud, după Mexico, New York, Chicago, se mîndrește cu aprecierea de „cel mai multicultural oraș din lume”. Acesta este alcătuit din 169 de zone, în care populația folosește peste 100 de limbi. Orașul este populat de numeroși autohtoni, dar și de chinezi, japonezi, francezi, englezi, evrei, italieni, portughezi, scoțieni, irlandezi, ruși, ucraineni, lituanieni, polonezi, români, germani, maghiari. Toți aceștia, în familiile lor, în grupurile lor folosesc limba maternă, dar în relațiile publice vorbesc limba engleză. O situație similară am întîlnit și la cascada Niagara, la Ottawa, Montreal, Mississaga. N-am cunoscut și nici n-am auzit despre revendicări de genul autonomiei teritoriale formulate cu atîta îndrăzneală de comunitatea UDMR de la noi din țară sub pretextul – depășit – al majorității etnice într-o anumită zonă a României, în care fenomenul maghiarizării, catolicizării și deznaționalizării românilor nu a cunoscut limite datorită politicii iredentiste promovată de Ungaria, Austria și Austro-Ungaria, dar și de Ungaria horthystă.
în cadrul de relevanțe politice, sociale, economice și culturale prezentat mai sus, voi fixa atenția pe evenimentul la care am participat în ziua de 10 mai: solemnitatea depunerii jurămîntului față de regina Angliei, în Mississaga, de către cele 135 de persoane care au primit cetățenia canadiană. Acestea proveneau din 35 de state ale lumii. Din România au fost patru, dintre care trei – din Bacău, respectiv din familia mea – fiul, nora, nepoțelul. Toți vorbeau limba engleză. De altfel, am constatat că în magazine, în instituții, pe stradă este prezent același fenomen. Respectul față de statul în care trăiesc toți acești oameni este demonstrat, în orice împrejurare și în orice loc, fără intervenția autorităților sau a opiniei publice. Ceea ce lipsește de la noi…! (Dumitru ZAHARIA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!