Haideți să (ne) rîdem!…

Mihai BUZNEA

Haideți să nu mai fim atît de cîrcotași, fiindcă riscăm să ne atragem osîndă de la Cel de Sus, care veghează atent și permanent asupra noastră. Guvernanții noștri, cu sau fără știrea/voia lor, ne dau toate cele de trebuință spre a trăi după pofta inimii. Și, în primul rînd, motive spre a fi veseli și bine dispuși, umorul dovedindu-se panaceul universal pentru starea de spirit a românilor. Specialiștii în materie au demonstrat că în jur de cincisprezece minute de rîs sănătos pe zi fac adevărate minuni: reduc considerabil presiunea sîngelui, capacitează sistemul imunitar, mărește suplețea circulatorie. Deci: de ce să nu (ne) rîdem?! în hohote, în cascade, cu sughițuri, pînă ne dau lacrimile; mă rog, fiecare după priceperea și poftele inimii lui. Bine-bine, dar ce amestrec au guvernanții, politicienii, parlamentarii noștri în toată această chestiune? Cum ce?! Au contribuția esențială, fiindcă au reușit să facă din fiecare zi un spectacol continuu de retorică seacă, pantomimă de circ și teatru spontan. Ei ne oferă materia primă a bunei noastre dispoziții, motivele pentru a rîde. De-un exemplu: remanierea guvernamentală care tocmai s-a comis sub patronajul comicului numărul unu, fostul și noul prim-ministru. După ce le-a distribuit foștilor principali parteneri de alianță/coaliție – democrații lui Emil Boc -, rolurile unor ample scene de masă cu figurație în plan îndepărtat, a pus în scenă un înduioșător duet (pe două limbi), din partiturile căruia nu vom pricepe mare lucru. în schimb, ne vom putea amuza copios de opozanții care s-au înhămat pe gratis la căruța guvernamentală, avînd parte de fructul vechii zicale: boii ară și caii mănîncă. Păi, să nu rîzi și de figura veselă a președintelui obligat să-i treacă (în scaunele ministeriale) tocmai pe cei care erau condidați siguri la repetenție?! Umor de calitate, ce mai…!
Pentru a ne bine-dispune cît mai mult, aceiași specialiști ne recomandă filme amuzante. Ei, cu chestia asta e ceva mai greu, întrucît noianul de posturi de televiziune românești ne dau doar filme cu vardiști, polițiști, detectivi, forțoși, atentate sinucigașe, lovituri de stat, împușcături, reportaje cu sinucigași, violatori și criminali în serie și cîte și mai cîte! Rîzi la/de ele cam într-o dungă, cu gura alungită de la est către vest, îți dau coșmaruri și nevricale, așa că tot mai bine-i să te uiți la Irinel și Monicuța cum dezbat în replici monosilabice marile probleme ale vieții în intimitatea modestului lor cămin conjugal. Cîtă spiritualitate nu se degajă din vorbele lor! Ce distincție aristocratică! Ce finețe de saloane franțuzești! Nu reușești să te abții și izbucnești în cascade de rîs. Apropo, o suită de cascade de rîs pe zi te scutesc de mersul la sala de fitness pentru ajustarea fizică. Iaca de ce abia acum înțeleg și eu de ce mai ales persoanele de vîrsta a treia și mai departe arată la fel de zdrahoane precum vestitul marinar Popey. Rîsul e de vină, bată-l… norocul! Zilele astea am rîs cu chef nebun cînd am auzit că vestitului șef al clanului mafiot Cămătaru i s-au ras din pedeapsă, dintr-o singură trăsătură de condei prin codul de procedură penală, șase ani de „mititica”! Cică din motive de procedură, sau ceva tot de genul ăsta. Stau și mă întreb: oare la ce alte nații mai găsești un umor atît de… nativ?!
Se mai zice că o glumă bună poate fi mai utilă chiar decît o idee genială. Aflu, deci, că o ingineră chimistă a fost unsă șefă la o importantă instituție de cultură băcăuană, că un economist își arogă veleități de critic muzical, iar un fost vînzător de ziare a ajuns înalt funcționar de stat și se crede alfa și omega. Păi, să nu rîzi pînă să te-apuce durerea de stomac?! Doar să nu rîzi ca prostu’, fiindc-atunci e-o daraveră de te-apucă plînsul!…
Așadar, un îndemn de încheiere: rîdeți din orice, dar nu de oricine, întrucît nu poți ști cu cine ai de-a face. C-avem, slavă Domnului, de ce rîde. Chiar și cînd sînteți de unul singur, dar aveți grijă să nu fiți văzuți de ochi indiscreți, ca să nu semene a altceva. Vorba umoristului nostru oneștean, Mihai Pauliuc: glumele nu sparg capetele; cu excepția celor pătrate…pre a fi veseli și bine dispuși, umorul dovedindu-se panaceul universal pentru starea de spirit a românilor. Specialiștii în m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!