Hoții de buzunare din autobuze nu pot fi stîrpiți

• călătorilor și taxatoarelor le este teamă să ia atitudine

Unii dintre maeștri furtului din Italia, Anglia, Germania și-au terminat așa zisa școală „profesională” în România, majoritatea perfecționîndu-și practica prin buzunarele românilor care frecventează autobuzele. Mai toți cei care obișnuiesc să meargă cu autobuzul, au fost martori la măcar una dintre acțiunile lor tip „uite că nu-i!”. Hoții de buzunare acționează în grup de patru cinci persoane, care urcă împreună de la aceeași stație, înconjoară victima, în așa fel să nu ai cum ieși, unul îți ia banii sau celularul și îl pasează mai departe. Cel care ia banii, coboară la prima stație în timp ce restul rămîn, urmînd ca mai apoi să se întîlnească pentru a-și împărți prada. Sunt foarte bine organizați și, pentru a nu atrage atenția, se îmbracă diferit: unii sunt frumos îmbrăcați, cu o figură angelică, dîndu-ți siguranța că lîngă el nu este nici o problemă, alții au haine soioase. Să nu vă imaginați că nimeni nu-i observă. Culmea este că majoritatea martorilor tac, pentru că „nimeni nu se bagă și nu este recomandat să te bagi tu”.

Vorbind cu două taxatoare, care inevitabil au fost părtașe „vizual” la unul sau mai multe furturi de genul acesta, mi-au răspuns că nu are rost să iei atitudine. Una dintre ele mi-a spus că îi este frică să le se ia de hoți, pentru că pe ea nu o apără nimeni. Ana Martieș este taxatoare de 38 de ani, coboară la ora 12 cu gestiunea. „Cum să zic ceva? Dacă mă așteaptă apoi și îmi iau și banii și mă și nenorocesc pe viață? Acum două săptămîni unei colege de-ale mele i-au spart ochelarii, pentru că i-a făcut observație unui hoț. Odată, cînd am dat să zic ceva, m-au amenințat cu «îți dau una de nu-ți mai trebuie!». Ne este și nouă frică”, spune Ana Martieș

Se cunosc diferite întîmplări care i-au făcut pe cei care au avut odată curaj să zică ceva, acum să tacă: unii au fost bătuți odată ce au ieșit din autobuz. Culmea este că, imediat cum intră jandarmii în autobuze, hoții de buzunare intră în pămînt.

Dar cum nu putem renunța la călătoriile cu autobuzul, sîntem obligați să înghițim în sec și să-i blestemăm în gînd pe cei care își perfecționează sistemul pe banii și pe nervii noștrii. (Andreea CEASĂR)