Hoții și proștii

Ștefan RADU

N-aș fi revenit – și eu – la tema mizerabilului gest al bătrînului activist Iliescu dacă decretul rușinos nu ar fi fost revocat la fel de inexplicabil precum a fost emis. Am scris, ani la rînd, despre apucăturile bolșevice ale acestui personaj diabolic. Nu de puține ori am fost înjurat, pus la colț, tratat ca agitator al opoziției doar pentru că îndrăzneam să neg falsele calități ale eternului și fascinantului Iliescu, cel care îl acuza pe Ceaușescu doar de „întinarea generoaselor idealuri ale comunismului”. Pentru el, Revoluția de acum 15 ani era doar o „renovare” a sistemului dictatorial în care el ar fi urmat – și așa a fost! – să ocupe locul central. A păcălit o țară de oameni cu frică de Dumnezeu, el, un liber cugetător gata să bată mătănii doar pentru a ameți precupețele. Acum, cînd drumurile sale au ajuns la bariera democrației, este scos din minți pentru că a descoperit că nu mai înseamnă mare lucru nici pentru partidul său. Furia oarbă împotriva a tot ce presupune libertatea adevărată – onoare, morală, corectitudine față de poporul pe seama căruia a devenit istorie – l-a făcut să uite de orice regulă a bunului simț. Considerîndu-ne pe noi proști, și-a arătat fața de protector al infractorilor care au frînat toate inițiativele României de a intra în familia occidentală. Dintr-o nervoasă trăsătură de condei a eliberat criminali, judecători corupți, funcționari guvernamentali prinși cu mita în buzunar. Aceasta este lupta împotriva corupției pe care vrea să o continue PSD – cu Iliescu în frunte – dacă ar fi să guverneze încă patru ani? Toată mascarada arestării și cercetării corupților este jignitoare la adresa cetățenilor care văd acum ce simplu se sprijină hoții între ei. Cum este posibil să eliberezi pe unul dintre torționarii revoluționarilor de la Timișoara exact în zilele în care comemorăm victimele evenimentelor din Decembrie ’89? Este nu numai o sfidare a urmașilor celor care au fost incinerați pentru ca mai apoi cenușa să le fie aruncată la canal; este un act de cinism absolut, o reacție de-a dreptul criminală. Ion Iliescu, „tătucul națiunii”, s-a dovedit a fi lipsit de orice scrupule. Doar reacția potențialilor parteneri la o ipotetică guvernare (UDMR și PUR) l-au obligat să facă pasul înapoi. în aceste condiții, mă întreb ce gîndesc tinerii din PSD, oameni instruiți, încă aflați în perioada romantică a biografiei lor politice? Nu pot să alătur chipul de activist sinistru al bătrînului fost președinte de imaginea Dacianei Sârbu (proaspăt parlamentar) sau a lui Dragoș Benea, președintele Consiliului Județen Bacău. Vor risca asemenea tineri – care țin la cariera lor politică – să-și compromită biografiile prin alăturarea complice cu un simbol post-stalinist? Nu cred. Sau nu pot să cred. Ar însemna că a fost epuizat orice potențial de reformare a clasei politice românești, că noua generație nu este decît o clonă fardată scîrbos a găștii care a păcălit țara asta de oameni onești.

De neînțeles (oare?!) este și bîlbîiala premierului Adrian Năstase care, mai întîi, a făcut-o pe nisnaiu cînd a fost întrebat care îi este poziția față de decretul de grațiere, pentru ca mai apoi, după ce s-a demonstrat că a contrasemnat actul, să se dea viteaz că este împotrivă. Să fie, oare, atît de umil domnul Năstase? Să considere el că doar Iliescu îi asigură supraviețuirea politică? Este în pericolul de a eșua în mlaștina compromisurilor de unde cu greu va mai reveni în prim-plan. Mirosul pestilențial îl va urmări multă vreme de-acum înainte. Mai ieri, acuza pe noul președinte al țării că pune în pericol imaginea României în exterior. Ceea ce a făcut el și cu Iliescu este incomparabil mai grav. A gira mîrșăviile unui personaj care refuză ieșirea demnă din scenă cere explicații. Deja Ambasada SUA și-a arătat îngrijorarea, Elie Wiesel a returnat Ordinul Național „Steaua României” (declanșînd un imens scandal internațional), presa din întreaga lume și-a exprimat perplexitatea față de ceea ce se întîmplă la noi și atunci nouă ce ne mai rămîne? Trebuie scoși din istorie, nu doar din viața publică, indivizii care cred că „s-a-ntîlnit hoțul cu prostul”. Ce guvern vrea să mai conducă Adrian Năstase dacă el a îndrăznit să mintă o țară, în direct, afirmînd că nu știe ce a semnat? Ce formațiuni mai au îndrăzneala de a colabora cu un partid condus de inși care protejează hoți, bandiți și criminali? Ce electorat mai poate vota asemenea candidați? Sînt întrebări la care străinătatea ne cere să răspundem acum. tru al bătrînului fost președinte de imaginea Dacianei Sârbu (proaspăt parlamentar) sa

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!