Huliganism camuflat sub dragostea de părinte

Eduard ADAM

Ce Europă, ce integrare, ce civilizație! Cum să vorbești de-așa ceva într-o țară în care fiecare face ce-l taie capul? De exemplu, un bărbat, tatăl unei fetițe de clasa a III-a de la o școală din Lespezi, a zdrobit în bătaie un alt elev, de-a V-a, fiindcă a îndrăznit să dea cu bulgări în fata lui. Departe de mine acceptarea unor asemenea practici. Ba, foarte bine, să fie pedepsiți toți cei care se dedau la acte de huliganism, dar nu așa! Așa, însemnînd că tatăl respectivei fetițe, după cum povestesc elevi și profesori laolaltă, s-a năpustit asupra puștiului – care, atenție, doar s-a făcut înspre colega lui, fiindcă s-a împiedicat și n-a mai apucat s-o mozolească cu zăpadă -, și i-a cărat pumni și picioare pînă s-a săturat. Atenție, fapta s-a întîmplat sub geamul școlii, sub privirile oripilate ale puștilor. „Omorul” a fost observat de o profesoară, care a chemat directorul. Cînd profesorii au ajuns la fața locului, tatăl cu apucături de huligan dispăruse. Copilul a ajuns în spital, stă acolo deja de patru zile, iar astăzi, spun medicii, ar putea să fie externat, dacă examenul neurologic va demonstra că nu are nici o problemă. Rămîne, însă, fapta: un ditamai omul, tată, cică, un adult de la care te-aștepți să educe un copil, se comportă el însuși ca un huligan. Și face asta în curtea unei instituții de învățămînt, conștient că are mușchii mai tari decît un puști.

Cred că marea problemă, la care noi trebuie să lucrăm, este mentalitatea. Cînd ne comparăm cu europenii, cei mai mulți facem greșeala de a ne compara doar mașina, locuința și contul din bancă. Greșit! Ar trebui să ne comparăm și la nivelul mentalității. Să vedem dacă gîndim ca ei, dacă ne comportăm ca europenii civilizați. Spre deosebire de oamenii la a căror masă vrem să stăm, noi gîndim tot ca acum 20 de ani. Pe individul respectiv l-a deranjat posibilul act de violență din partea puștiului asupra fiicei sale, dar a răspuns tot cu violență. Adică a făcut exact ce lui, sau, mă rog, copilei sale, nu i-ar fi convenit. Dar, în buna noastră obișnuință, se pot întîmpla toate grozăviile din lume, dacă nu ne ating pe noi direct. Sau, și mai exact, să se facă dreptate, dar pentru alții, nu pentru noi.
Ne vrem pe aceeași treaptă cu nemții, cu britanicii sau care-or mai dicta destinele bătrînei Europe, dar nu vrem, de fapt, să fim întrutotul ca ei. Ne-ar plăcea s-avem banii lor, dar nu să și fim constrînși de reguli foarte clare, pe care ei le respectă întocmai. Cînd spunem civilizație, totul se reduce la partea materială. Nu stăm și noi, așa cum fac ei, să gîndim de două ori înainte de-a face un lucru. Consecințele nu ne mai interesează. Și e așa, fiindcă, balcanici cum sîntem, credem că putem să uzăm de pile și relații pentru a ne scoate cumva, indiferent cum și, mai ales, cît de mult am greșit.

Așa cum spuneam deunăzi într-un alt editorial, părinții trebuie, mai înainte de profesori, să se ocupe de educația copiilor. Să muncească ei cu cei mici, pe toate planurile, înainte de a le cere altora același lucru. Cred, însă, că am greșit. Lucrurile trebuiau duse mai departe, iar cînd spun asta mă gîndesc că unii părinți ar trebui să lupte ei mai întîi cu propriile mentalități. Și abia după aceea, după ce au convingerea c-au înțeles ei cum ar trebui să stea lucrurile, să le ceară și celor mici să fie oameni. Știu, e greu, dar e absolut necesar.e pile și relații pent

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!