Copilul Mihai era cunoscut în sat din cauza năzbîtiilor sale. „Cea mai mare am comis-o pe la 13 ani. Eram în biserică la liturghia de Crăciun și am dat din greșeală o petardă. Am stat ascuns prin sat pînă după revelion de frica bătăii promise de tata”, a povestit el. N-a trecut multă vreme și copilul a avut un vis care avea să-i schimbe destinul. „în fața porții casei ardea un foc mare la care se încălzea un personaj. L-am recunoscut abia cînd s-a întors spre mine. Era Isus, așa cum arată în icoanele obișnuite din casele catolice, doar că purta ochelari de soare. Am simțit atunci că trebuie să mă duc la seminar. Am ales Ordinul Franciscan deoarece mi se păreau mai spiritualizați și visam să devin misionar în țări exotice”, a continuat Mihai. Primii ani de seminar au însemnat lectură, explorarea unui mediu nou și întrebări asupra existenței. întrebările s-au transformat încet în indoieli asupra drumului spre călugărie și tînărul a început să se îndepărteze de biserică. „în clasa a zecea am fost bătut crunt de un preot pe motiv că nu m-am supus ordinelor. Preotul a fost sancționat, iar eu am decis să părăsesc seminarul și să studiez la un liceu din Bacău. înainte de bacalaureat, problemele financiare din familie m-au silit să plec la muncă în străinătate”, a mai spus el.
Muncitorul devenit patron
în Italia, tînărul pasionat de cele ale spiritului s-a confruntat cu problemele vieții reale. A lucrat la mai multe ferme, la un atelier de mobilă, apoi la mai multe saloane de frizerie. „A fost o perioadă în care am învățat multe, de la diverse meserii la cum să ieși dintr-o situație grea. Atunci a apărut și dorința de a avea propriul salon de înfrumusețare”, a relatat Mihai. Conform proverbului „tot răul spre bine”, în 2005 a fost prins fără acte de carabinieri și trimis înapoi în țară. N-a mai plecat, ci a urmat un curs de frizerie, a lucrat în cîteva saloane, apoi a deschis, împreună cu doi colegi de breaslă, un salon în Bacău. „Vreau să fac o facultate. Nu cred că viața mea se va opri la frizerie. De fapt, m-a îngrozit dintotdeauna ideea de a-mi ști dinainte viitorul, de a avea un destin parcă trasat de altcineva”, a încheiat Mihai Farcaș. (Alin LEANCĂ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.