În ultima perioadă, multe dintre societățile comerciale deschise ale căror acțiuni puteau fi tranzacționate pe piața de capital – pe Bursă sau pe RASDAQ – și-au anunțat intenția de a se retrage de la operațiuni. În cazul Bursei de Valori, aceasta s-a întîmplat la firmele în care era un acționar cu peste 90% dintre acțiuni, cum este cazul Dacia Renault Pitești sau Raiffeissen Bank. Pe piața RASDAQ, există trei situații de acest gen. Prima este este cea descrisă mai sus, iar un exemplu este cel al Casial Deva (cu peste 90% dintre acțiuni aflate în portofoliul grupului german „Heidelberg Cement”). A doua situație se întîlnește la societățile care vor ele însele să se delisteze, ceea ce se întîmplă la Suinprod Nicolae Bălcescu, Partmen Bacău sau Ro-Stylle. În sfîrșit, a treia categorie este a celor care nu au ce căuta, de fapt, pe RASDAQ, pentru că nu sînt tranzacționate decît absolut întîmplător.
Societățile care devin închise îi lasă cu buza umflată pe micii acționari
Permisiunea ca societățile unde există un acționar care are peste 90% din capitalul social să închidă societatea a fost dată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în ideea că, într-o astfel de firmă, tranzacțiile cu acțiuni devin total neinteresante pentru piață. Mai mult, s-a impus lansarea unor oferte publice de cumpărare a acțiunilor rămase. Numai că orice încercare de a stabili un preț în aceste oferte a ieșit întotdeauna în defavoarea micilor acționari. Un exemplu concret este acum Dacia Renault. Firma a făcut oferta finală la 1.200 de lei/acțiune, preț mai mare decît valoarea nominală de 1.000 de lei, dar mult mai mic decît cel plătit de grupul francez Renault la achiziția pachetului majoritar, adică 14 cenți (în jur de 4.600 de lei/acțiune). Cu alte cuvinte, îți place sau nu prețul, asta este. Trebuie reținut că, odată finalizată această ofertă, acțiunile pot fi cumpărate doar de acționarul majoritar și asta doar dacă vrea și la ce preț dorește.
Nici în cazul societăților care se închid la dorința acțiorilor principali lucrurile nu stau mai bine, ba dimpotrivă. O serie de societăți comerciale băcăuane și-au anunțat intenția de a deveni închise: Sortbac, Suinprod Nicolae Bălcescu, Partmen, Ro-Stylle și altele. Problema aici este de altă natură, fiindcă nici nu este nevoie de o ofertă publică de cumpărare, ci doar de decizia majorității acționarilor. În aceste cazuri, micul acționar nu poate face nimic, iar statutul de firmă închisă are aceleași dezavantaje.
„Acestea sînt reglementările și nu este nimic de făcut în acest moment – spune Eugen Bogdan, directorul societății de valori mobiliare Trend SA Bacău. Acționarii mici nu au cum lua alte decizii, iar în firmele închise sînt complet la mîna acționarului majoritar”. Ceea ce este mai puțin cunoscut este că societățile se închid după reglementări care sînt vechi de șapte ani, iar capitalul social care permite acest lucru (societăți sub zece mii de dolari) a scăzut, „mîncat” de inflație. Unul dintre cazurile relativ fericite este cînd societatea își răscumpără acțiunile, cum este Carbac Bacău. Atunci micul acționar mai are o șansă să-și recupereze cîte ceva. Dar este un caz destul de rar întîlnit. În rest, acționarii majoritari îi lasă de izbeliște pe cei mici, cum este cazul societății băcăuane Bere Lichior Mărgineni.
Firmele care stau degeaba pe RASDAQ, eliminate din piață
La polul opus se situează firmele care nu au ce căuta în piața de capital. Firme fără registru – cum sînt San Giorgios Bacău, Prest Kingses etc. -, intrate de mult timp în lichidare (Zahărul Sascut) sau ale căror acțiuni nu se mai transferă de ani de zile nu au ce căuta pe piața reglementată de capital. Piața RASDAQ a continuat să facă curat în acest domeniu și a suspendat de-a binelea aceste firme sau le-a delistat. Dar și aici rămîn mici acționari care nu mai au nici o posibilitate de a-și valorifica mica proprietate. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns