„Îi prefer pe sloveni ca adversari în turul următor”

• afirmă Gabriel Armanu, jucător de bază la Fibrex Săvinești și în echipa națională

Gabriel Armanu face parte din categoria handbaliștilor de mare talent pe care i-a dat Bacăul. O carieră începută în clasa a VII-a (1985) la Școala Generală nr.28, sub îndrumarea profesorului Dan Spătaru, a ajuns acum aproape de apogeu, după ce Gabriel a trecut prin mîna mai multor tehnicieni, între care Mihai Voicu, Ion Gheorghe, Marcel Păunică sau Alexandru Mengoni, pe care i-a avut ca mentori pînă să ajungă jucător la Știința. Fost component al lotului național de juniori, iar din 1999 al celui de seniori, pînă să ajungă la Fibrex Săvinești, Armanu a mai jucat la IMU Bacău, apoi un an la TSW Ebesberg (Germania, liga a IV-a), din nou la IMU și la Știința Bacău. În palmaresul său figurează două titluri de vicecampion național și unul de campion național, plus cîștigarea Cupei României, cu Fibrex Săvinești. La acestea se adaugă o participare în CUPA IHF, alta în Cupa Cupelor Europei și, cea mai valoroasă, actuala, în Liga Campionilor Europeni, unde Fibrex se află în pragul calificării în sferturile de finală.

– Care este bucuria cea mai mare pe care ți-a dat-o handbalul?

– Fără doar și poate, victoria obținută duminică în compania celor de la RK Zagreb, echipă cîștigătoare în două rînduri a Ligii Campionilor Europeni. Practic, ne-am calificat în „sferturi”.

– Cum ai trăit, ca direct implicat, acest meci?

– În primul rînd, trebuie să spun că miza a fost fantastică. Ne-am pregătit, la sînge, toată săptămîna premergătoare acestei partide. Încărcătura nervoasă și rittmul antrenamentelor au fost mai mari ca niciodată. Un mare merit în obținerea acestei mari victorii l-a avut antrenorul Aihan Omer, care a știut să ne mobilizeze și să ne coordoneze cel puțin pe măsura obiectivului de îndeplinit, unul pe care ni-l doream cu toții, din echipă, realizat.

– Totuși, ați scos un rezultat de egalitate în deplasare și se preconiza un succes relativ lejer al vostru.

– Nici un meci nu seamănă cu altul. Croații, ca de altfel toți cei din fosta Iugoslavie, sînt mai mult decît ambițioși. Să nu uităm nici publicul ostil din preliminarii, cu Partizan Belgrad. Au aruncat cu fumigene, cu brichete și chiar petarde. Bine că am trecut de ei. Și, dacă tot mi-am amintit, nici nu trebuia să jucăm acel meci pentru că fuseserăm anunțați de la forul european că atît noi cît și cei de la Partizan eram deja calificați în grupe. Din păcate, RK Zagreb, care fusese suspendată pe doi ani de același for, a fost iertată de un an și trimisă în grupele ligii.

– Despre munca voastră nu spui nimic?

– Spun că sîntem jucători care se consideră profesioniști și că asta ne este meseria. Nu ne-a obligat nimeni să facem handbal, l-am ales de bunăvoie. Vrem să ne facem treaba ca lumea și să răsplătim condițiile care ni s-au oferit la Piatra Neamț. Petru Paleu a preluat echipa, și cu suflet și cu bani, într-un moment în care era pe cale de destrămare. Nu s-a cramponat nici de numele pe care ar fi urmat să-l poarte echipa, așa cum s-a întîmplat la Bacău. Sîntem pe deplin mulțumiți, eu și colegii mei, atît de condițiile de pregătire cît și de cele financiare, dar nu vreau să intru mai mult în amănunte.

– Care este punctul forte al echipei?

– Faptul că antrenorul ne-a inoculat mentalitatea de învingător. Începem orice meci doar cu dorința de a cîștiga și nu acceptăm compromisurile. Cred că acest lucru ne-a ajutat și ne va ajuta foarte mult în continuare. În afară de asta, și pe teren și în afara lui sîntem o familie. Nu pot să trec însă peste sprijinul pe care l-am primit din partea publicului la Sala Sporturilor din Bacău, la ambele meciuri. Nu se compară cu ce s-a întîmplat în partida disputată în Capitală în jocul cu campioana Germaniei. Efectiv, ne-a împins de la spate în momentele grele și sper că, prin victoriile obținute, l-am mulțumit.

– Cum crezi că vor evolua treburile în grupă?

– Kiel este cea mai bună din Europa, nu din grupa noastră. Este cea mai bogată echipă a continentului, cu un buget de 4 milioane de Euro anual, un amalgam de jucători internaționali, patru sudezi, doi danezi etc, toți titulari în echipele lor naționale. Noi sperăm ca nemții să nu-și păteze firma în meciul de acasă cu RK Zagreb și să cîștigăm jocul din Macedonia.

– Sînteți aproape calificați în „sferturile” Ligii. Pe cine v-ați dori ca adversar?

– Păi, nu prea avem de ales. Va fi ori Liubljana (Slovenia), ori Montpellier (Franța). Personal, îi prefer pe sloveni, care îmi par ceva mai accesibili. La acest nivel nu mai există, însă, adversar slab. (a consemnat Marius AMBROZIE)