Ilustrată din Bacău

Două fete vesele

Privesc prin geamul vitrinii și mă veselesc. Motivul mi-l oferă două fete tinere înhămate, la propriu și la figurat, de cîte un bebeluș. Imagine inedită, plăcută, tonifiantă. „Le-au pus căpastrul!”, exclamă un glumeț de doi bani ce se vrea spiritual. Ele, fetele-neveste – nu-l iau în seamă și continuă să zburlească moțurile imaginare de pe creștetele pruncilor. Aș vrea să le spun că-mi plac, că le admir, că le iubesc. Dar mai ales că le respect pentru curajul de a fi dorit și acceptat să devină mame. Francezii – citeam cîndva, într-o revistă – își scot pălăria și spun „mercy” atunci cînd văd o femeie însărcinată. Îl iau ca pe un semn al triumfului vieții, căci ce altceva poate fi mai important și mai de valoare decît actul creator de viață? La noi, astfel de bucurii sînt tot mai rare. Nu mai devreme decît ieri, primul-ministru Adrian Năstase se arăta îngrijorat de scăderea cu peste un milion de români, în numai un deceniu, a populației țării. Cauza? Scăderea natalității, creșterea mortalității infantile, emigrația. Dacă păstrăm ritmul, și sînt șanse, într-un sfert de mileniu dispărem ca nație. Iată de ce, cu toată vîrsta mea destul de înaintată, îmi scot pălăria de vară în fața acestor tinere ce mi-ar putea fi nepoate și le spun: „sărut mîna, mamă!”

Un ochi îmi rîde – privindu-le. Celălalt îmi plînge, citind comunicatul statistic-demografic. Dar atît cît mai avem astfel de copii – îmi zic, existența nu ne e în primejdie. Iată de ce, stimați concitadini, vă ofer această ilustrată cu chipuri optimiste, din Bacău. Merită de pus la icoana sufletului. (Mihai BUZNEA)