Raportul dintre cultura si business pare unul normal in tarile cu o traditie democratica indelungata. Sustinerea acestuia, inclusiv a institutiilor din domeniul culturii, in Romania, este, de cele mai multe ori, o munca de Sisif. In Onesti, de 13 editii, are loc un festival de muzica usoara pentru copii, TI AMO, la care participa circa 300 de persoane. El este organizat, intre altii, de Casa de Cultura a Sindicatelor, ea insasi o institutie de cultura care are nevoie de fonduri de intretinere importante. Directorul casei de cultura si presedintele festivalului este profesorul Teodor Adobricai, care ne spune cum se descurca, financiar, in acest hatis
– Casa de cultura a devenit, domnule director, o institutie „practica” in ultimii aproape 20 de ani. Traieste mult din anumite chirii. Ea este, insa, „casa de cultura a sindicatelor”. Mai au sindicatele un rol in a o sustine?
– Da. Sint 51 de astfel de case de cultura in Romania, care s-au unit sub umbrela Asociatiei Nationale a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania, dar care are rolul doar de a le coordona activitatea. In fapt, protejeaza juridic casele de cultura si coordoneaza activitati de anvergura nationala sau zonala: festivaluri de foclor, spectacole aniversare etc. Asociatia ne reprezinta si in relatiile internationale pe care le avem cu alte institutii culturale. Si TI AMO apartine acestei asociatii, noi doar il organizam efectiv.
– Bugetar, sinteti independenti fata de asociatie? Cred ca da…
– Sintem „independenti” in general, adica sintem pe autofinantare.
– Banuiam, pentru ca, se vede cu ochiul liber, in casele de cultura diverse firme au activitati specifice, cum ar fi discotecile, in general activitati de comert.
– Asa reusim sa supravietuim. Deci, nu e doar cazul meu. Eu sint intr-un oras mic, Onesti, nu ma pot compara cu Bacau, Iasi, Craiova etc. In plus, Onestiul nu mai e ce a fost. De asemenea, casele de cultura sint constructii foarte mari si mari consumatoare de energie electrica si termica, iar intretinerea lor e grea. Insa, cum procedam? Colaboram cu autoritatile locale, cu Primaria, chiar daca ele nu te pot sprijini direct. Noi am reusit sa gasim intelegere pentru termene mai largi la plata utilitatilor, cu ajutorul Consiliului Local. Unele institutii au venit sa ne sprijine, in calitate de sponsori, si platesc cite ceva din facturi. Dar, sa stiti ca folosim si mijloace proprii, personale. De exemplu, pentru a repara acoperisul am adus butelia de aragaz de acasa si asa am pus cartonul pe acoperis, cu salariatii nostri. Am si varuit, am tencuit, am curatat caloriferele. Asa am mai economisit ceva bani si am mai cumparat un microfon, un reflector, atit de necesare.Totul depinde de colaborarea cu institutiile din oras.
La sponsori nu te duci sa spui doar „vreau bani”
– Va aflati in dubla postura de director de institutie de cultura, pe care trebuie sa o intretineti, dar si de promotor de evenimente culturale, cum este festivalul TI AMO, pe care, de asemenea, trebuie sa-l intretineti financiar. De regula, se apeleaza la sponsori. Dar, la noi, nu este cumva sponsorizarea un Everest greu de cucerit?
– Nu este usor, dar nici foarte greu. Depinde de ce oferi si de cita credibilitate ai.
– Ati ajuns, cu festivalul, la editia a 13-a, in acest an. Aveti, deci, destula experienta in ale sponsorizarii. Ba, va ocupati si de o tabara de muzica, tot pentru copii.
– La sponsor nu te duci sa spui „uite, am si eu un festival si vreau sa-mi dai niste bani”. Te duci bine pregatit, sa-i explici ce vrei sa faci si ce ai facut pina acum.
– Cum te duci „pregatit”? Deschizi usa „cu capul”?
– In nici un caz. Te duci cu o mapa de prezentare eleganta, cu un pliant mai cuprinzator, in care ai detalii, cu materiale promotionale oferite la aceste evenimente, vederi, fotografii, CD-uri. Toate acestea insotesc, de fapt, cererea de sponsorizare. Nu impunem suma, desi am avea nevoie de bani cit de multi, ci lasam sa aprecieze sponsorul cit poate da.
– Unii pot da bani, altii anumite produse, pentru ca i-ar costa mai putin.
– Da, primim si anumite produse, de care avem nevoie pe timpul festivalului.
„Mila” mai multa de la Primarie
– Aveti multi sponsori, in toate cele 13 editii ale TI AMO, vreo 60.
– Unii sint in lista, an de an, din respect pentru gestul pe care l-au facut, desi poate la ultimele editii nu au mai contribuit, Mentinem relatiile cu ei si, poate, la urmatoarele editii ne vor ajuta din nou. Relatiile trebuie intretinute.
– Sint sponsori din mediul privat, dar si din rindul firmelor si institutiilor statului. Cine va ajuta mai mult? Banuiesc ca mediul privat.
– Intr-un fel, pentru ca baza a fost mereu Primaria Onesti. Si la TI AMO, festival international, si la Festivalul Star Music, de anvergura nationala, tot pentru copii, dar si la Festivalul Verii. Ne mai ajuta Consiliul Judetean. Insa, nu pot aminti nici o institutie de stat aici, desi am apelat in fiecare an, mai ales la Ministerul Culturii. Care nici macar nu ne-a bagat in seama, cu un refuz macar.
– Dar exista o Lege a sponsorizarii. Va satisface?
– Nu. Ea permite, de exemplu, ca fiecare dintre noi sa cedam doi la suta din impozitul pe venitul anual organizatiilor neguvernamentale. Insa, prea putini o fac. Noi obtinem sponsorizari prin relatii interpersonale, cum spuneam, prin modul in care ne prezentam, prin calitatea actului cultural pe care il intretinem. Multi ne cunosc, deja.
Legea sponsorizarii ar trebui modificata
– Poate Legea sponsorizarii ar trebui modificata, in unele aspecte ale ei.
– Fara indoiala, mai ales in ceea ce priveste actul cultural. Altfel, de la bugetul de stat noi, casele de cultura ale sindicatelor, nu putem vedea nimic. Desi sintem si noi in inima comunitatilor urbane.
– Acum pregatiti editia a 14-a a festivalului TI AMO. Ati inceput sa va cautati sponsorii?
– Am inceput. Un festival are loc in luna mai, iar noi din iunie dam drumul la pregatirea celuilalt.
– Am observat, insa, ca aveti sponsori si din Italia.
– Ferarri a fost unul dintre ei. Intr-un an am oferit copiilor, ca premiu, cite o masinuta Ferrari in valoare de 250 de euro fiecare. E ceva!
– Cita lume se vinzoleste la o editie a festivalului? Si nu ma refer la spectatori, ci la copii, insotitori, tehnicieni, juriu, compozitori, presa etc., toti pe „intretinere”.
– In jur de de 300.
Lasă un răspuns