În eseurile mele, în care am zugravit portretele altor parinti ai Manastirii Sihastria, mai exact în cel dedicat Parintelui Paisie Olaru, faceam urmatoarea precizare: „Îmi amintesc ca în ajunul praznicului Nasterii Maicii Domnului din 8 septembrie 1969, am ajuns în oaza de spiritualitate de la Sihastria. Venisem decis sa ramin în obstea acestei manastiri despre care, la acea vreme, nu stiam prea multe. Dupa ce au trecut sarbatorile, am fost prezentat Parintelui Staret, Protosinghelul Caliopie Apetrei. Întilnirea a fost scurta, dar densa. Îmi rasuna si acum, ca un ecou, primele reguli pe care trebuia sa le împlinesc, ca orice începator: «Frate Ilie, pentru ascultare în gospodarie te adresezi economului, Parintelui Victorin; cind ai nevoie de cele necesare traiului, chelarului, Parintelui Ambrozie; pentru învataturi si sfaturi duhovnicesti, Parintelui Cleopa; pentru rinduiala bisericii, eclesiarhului mare, Parintelui Macarie; pentru cele carturaresti, Parintelui Petronie, iar ca duhovnic sa iei pe Parintele Paisie»”. Deci pentru cele carturaresti trebuia sa ma adresez Parintelui Petroniu. Era considerat teologul sau intelectualul cel mai iscusit al manastirii. Cum a ajuns Parintele Peroniu Tanase la Manasirea Sihastria însa, trebuie sa facem citeva precizari.
Se stie ca Parintele Petroniu si-a dobindit formarea intelectuala urmind Facultatea de Teologie, apoi cea de Matematica si Filosofie, în Bucuresti. Dupa absolvire a fost hirotonit ieromonah si a devenit profesor de omiletica, catehetica, muzica psaltica si pedagogie la Seminarul de la Manastirea Neamt. Sa nu uitam ca toate acestea se petreceau în perioada de instaurare în tara noastra a regimului totalitarist comunist ateu. Între daunele pricinuite Bisericii de acest regim a fost si acela de a lovi în miezul ei, în organismul care oxigeneaza viata în Hristos a Bisericii, prin diminuarea numarului calugarilor, închiderea manastirilor si eliminarea monahilor-carturari din obstile monahale. Este destul de cunoscut faptul ca o pleiada de eruditi calugari au fost încarcerati în scopul reducerii la tacere sau chiar al reeducarii, însa aceste încercari coercitive n-au facut decit sa amplifice intensitatea crezului lor si sa duca la raspindirea mugurelui de speranta a renasterii libertatii nascute din sfirsitul lor martiric. Altora, mai rezistenti fizic, li s-au fixat domicilii fortate în anumite locuri, unde puteau fi usor urmariti. Parintele Petroniu a fost unul dintre acestia. A cazut si el sub incidenta Decretului de trista amintire pentru calugari, emis de autoritatile comuniste în anul 1959. Era vizat pentru ca ar fi facut parte din grupul intelectualist al Rugulului Aprins de la Manastirea „Sfintul Antim” din Bucuresti, frecventat de mari mistici ai spiritualitatii noastre, clerici si laici. Astfel, dupa anii ’60, a urmat o perioada grea pentru ilustrul calugar misionar si marturisitor al Ortodoxiei, Parintele Petroniu. Dupa peregrinarile sale pe la Manastirea Slatina , apoi prin satul Brosteni, în anul 1966 îi este permis sa se închinovieze la Manastirea Sihastria. Datorita pozitiei geografice, aceasta manastire considerata pina în anul 1950 doar un schit al Secului, a fost transformata în azil pentru calugarii batrini, majoritatea adusi din manastirile închise de comunisti si care depaseau virsta de 50 de ani. Parintele Petroniu se încadra între acestia. Asa se explica descinderea lui în manastirea Sihastria, care era pusa sub observatie de autoritatile vremii.
În anul 1969, cind Dumnezeu mi-a îndreptat pasii catre aceasta manastire, în obstea ei erau foarte multi calugari îmbunatatiti, cum sunt parintii Cleopa Ilie, Paisie Olaru, etc., dar si intelectuali ca Parintele Partenie Buscu, Ioanichie Balan, Ghenadie Petrescu, Dosoftei Muraru si Parintele Petroniu Tanase. Între ei, cel mai cunoscut era acesta din urma, pe care îl cautau mai multi. Ca fost secretar de cabinet al Patriarhului Nicodim Munteanu si profesor de teologie la seminar, Parintele Petroniu îsi capatase aura de intelectual rafinat. Atunci cind l-am cunoscut însa, am descoperit în persoana sa si chipul calugarului smerit, ascultator, din privirea caruia iradiau parca multe din roadele Duhului Sfint. Ca orice membru al obstei, împlinea si el o ascultare pe care o facea cu multa dragoste. Se preocupa de îngrijirea florilor din curtea manastirii, care din primavara pina toamna tirziu aceasta parea un coltisor de rai. Probabil de aici se inspira Parintele Paisie cind fiecaruia din cei ce-i treceau la scaunul de spovedanie le dorea un coltisor de rai. Cind privesc retrospectiv, la acest ceas evocator, nu pot sa nu observ faptul ca parintele Petroniu a fost în toata viata sa monahala în compania sau anturajul florilor.
† Ioachim Băcăuanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacăului
Lasă un răspuns