In memoriam Eugen BUDĂU

Lumina care nu se stinge…

S-a stins din viață, într-o noapte nefastă de martie, după ce părea că este iar un învingător, OMUL Eugen Budău, lăsându-i pe cei dragi, pe cei care l-au cunoscut și apreciat, lumea noastră de profesori, elevi, scriitori, în suferință și tristețe.
Născut la 30 august 1951, în Bacău, absolvent al Liceului „G. Bacovia” din Bacău, al Facultății de Filologie din Iași, istoric și critic literar, publicist, animator cultural, autor a peste 400 de articole de istorie și critică literară și a nouă cărți, Eugen Budău a fost o legendă din timpul vieții. A slujit cu devotament și credință Școala, ca profesor, director, inspector școlar, a iubit LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ și a făcut din această iubire proiectul vieții lui, după cum afirma în Argument la ultima carte: „o viață care ardea necontenit pentru reușita proiectului său”.
Titlul acestei ultime scrieri:” Cartea care m-a ținut în viață” și Argumentul ei au înfiorat prietenii și cititorii încă de la apariția editorială. Știam sau bănuiam cu toții adevărul lor, Eugen Budău însuși îl rostise în câteva întâlniri, dar cuvântul scris a dat, parcă mai bine, măsura luptei dramatice dintre un om, proiectul lui de viață și destin.
Opera care-l reprezintă, ca scriitor și ca intelectual, pe care nu l-au biruit vremurile, conjuncturile, boala, rămâne „Bacăul literar”, apărută în 2004 și însumând 820 pagini. În spatele monumentalei scrieri stau ani „de documentare, lectură, cercetare, selecție, elaborare”, convertiți în 346 de medalioane consacrate scriitorilor bacăuani, de la 1600 până în 2004, dar mai ales credința că un loc nu are identitate decât prin suma actelor de cultură, prin memoria lor. Nu doar valoarea estetică a scrierilor l-a interesat pe autor, deși a surprins-o cu finețe și a evidențiat-o prin instrumentele criticii literare, ci mai ales contribuția în timp la o istorie locală a cărturarilor băcăuani. Viziunea lui Eugen Budău despre literatură și actul cultural, pe care nu doar a teoretizat-o, ci a și pus-o în practică, este aceea a unei conștiințe moderne, sensibilă la spectacolul metamorfozelor, a multiplicării derutante a formelor și manifestărilor culturale, dincolo de care el a văzut permanențele.
Reperele fundamentale, constantele, le-a urmărit și în activitatea de profesor, director, inspector, iar constrângerilor exterioare, inerente uneori, le-a opus forța convingerilor sale, a credinței nestrămutate că, dincolo de prezent și modelele lui, există un tipar etern de la care școala, prin dascălii ei, nu trebuie sa se abată.
Acest tipar își avea liniile de forță în profesionalism, dragoste pentru carte, pentru oameni, în credință vie, neclintită, în misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.
Colectivul Inspectoratului Școlar al Județului Bacăufesor, director, inspector, iar constrângerilor exterioare, inerente uneori, le-a opus forța convingerilor sal

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!