Incognito într-o lume interzisă

• un redactor al „Ziarului de Bacău” a reușit să pătrundă printre homosexualii din oraș • în muncipiul nostru sînt peste 50 de homosexuali • la aceștia se adaugă alte zeci de persoane discrete, care își fac de cap în alte orașe sau în capitală

Materialul de față nu își propune să blameze anumite persoane, ci să descrie un mod de viață, o comunitate ascunsă, despre care se știu foarte puține lucruri. În România de după revoluție, persoanele care se simt atrase de cei ce au același sex au încercat să iasă din anonimat, să nu se mai ascundă și să încerce să-și obțină cîteva drepturi. Într-un oraș ca Bacăul, homosexualii și lesbienele nu au curajul să se afișeze. Mentalitatea noastră nu poate sparge bariere. Cei care, din varii motive, se iubesc cu cei de același sex, sînt priviți ca „ochiul dracului”, pentru că încalcă toate canoanele religiei creștine. De aceea, am preferat ca numele lor să nu le prezentăm integral.

Racolarea începe la „bibliotecă”

Există semeni de-ai noștri pentru care vechile precepte biblice s-au învechit. Ei au căutat senzaționalul și extravaganța. Relația cu parteneri de același sex. Fie că sînt bărbați sau femei, persoanele în cauză susțin „profunzimea și înțelegerea mai mare pe care și-o oferă o astfel de relație”. Ideea acestui material mi-a venit în timpul unei călătorii cu trenul. Pe peron, în așteptare, ca orice om, mi-am îndreptat pașii spre toaleta publică. Aici, pe pereții albi ai încăperilor, zeci de anunțuri matrimoniale, toate dedicate bărbaților care doresc altceva decît o femeie. „Bărbat generos, de 42 de ani ofer companie tinerilor sensibili” sau „Ciprian” și numărul de telefon, sînt cîteva anunțuri mai decente. Există, însă, și texte care nu pot fi reproduse în ziar. Curioșii se pot duce să le citească. Am intrat apoi pe Internet, pe un site dedicat adulților. De acolo am luat legătura cu alți băcăuani, care apelează la acest mijloc, pentru a-și stabili „legături sentimentale”. Majoritatea sînt persoane trecute de 42 de ani.

Ghidul nostru în această lume ascunsă a fost Florin P., un tînăr de 27 de ani. „Eu mi-am descoperit această latură cînd aveam 17 ani. Avusesem cîteva relații cu fetele de la liceu. Nu pot spune că eram nemulțumit. Îmi plăcea să fac dragoste și nu concepeam ca un bărbat să mă atingă. Am avut cîteva discuții pe această temă cu un prieten și mi-am susținut ferm punctul de vedere. Apoi, el a plecat în armată, eu mi-am văzut de școală și de fete. După un an, cînd s-a întors din armată, a dat un chef cu toți prietenii și amicele lui. Pe la trei noaptea, gașca s-a spart și fiecare a plecat la casa lui. M-a invitat să dorm la el și am fost de acord. În timpul nopții a început un joc erotic și … atunci am simțit că relația cu un bărbat este mai frumoasă, mai intensă și aduce satisfacții mai mari. A fost pasul prin care am renunțat la viața de pînă atunci și nu am mai avut nici o relație de natură sexuală cu vreo fată. Sînt fericit așa, am un prieten de aproape doi ani și viața merge înainte. Apropo, merită să încerci și vei descoperi ceva cu totul și cu totul nou”, îmi spune ghidul nostru. Florin este un caz fericit, pentru că părinții lui au aflat și l-au înțeles. Dar majoritatea preferă să-și ascundă această latură a personalității lui din cauza stigmatului rușinii.

„În Bacău și oriunde în țară sau în lume mergi, vei întîlni oameni ca noi. Am ajuns să cred că fiecare om are o latură înclinată spre homosexualitate. Mai mult s-au mai puțin dezvoltată. Mi-au făcut avansuri persoane la care nici nu m-aș fi așteptat”, crede Florin.

Racolarea începe la „bibliotecă”

Toaletele publice sînt numite de gay biblioteci. Sînt cele mai citite locuri. Poate chiar unica „sursă” de informații, pentru unii. Vin aici, trec în revistă numerele și se opresc asupra „prospăturilor”. Numerele de telefon noi sînt atracția cea mai mare. Asta înseamnă că la orizont s-au ivit persoane ce trebuie inițiate și bătaia pentru cucerirea lor începe. Cei cu experiență și maturitate în domeniu, cu pretenții de Don Juan, nu concep ca novicele să nu treacă prin patul lor. „Toți sînt niște imbecili, pentru care numai sexul contează. Așa că, în această lume, îți trebuie o mare atenție, pentru că ai de-a face cu nesimțiți. Persoanele de caracter și care urmăresc într-adevăr o relație sinceră, bazată pe încredere și iubire, sînt foarte rare”, mai povestește Florin.

În Bacău sînt două mari „biblioteci”: WC-urile de la gară și de la Piața Centrală. Pentru a lua contact cu această lume, am lăsat un număr de mobil în toaleta de la gară. Spre surprinderea mea, la nici o jumătate de oră, celularul a început să zbîrnîie. Am răspuns. „Salut. Numele meu este Cristi. Am 35 de ani. 1,78/ 75/19”. Rămîn perplex, pentru că nu pricep ce zice individul. Îmi explică și concluzionează că sînt nou în domeniu. „Este vorba de înălțime, greutate și de ceea ce-ți pot oferi. Apropo ce știi să faci?”, mă întreabă. Mă blochez din nou, pun mîna pe microfon și îmi întreb colegii: „Ăsta mă întreabă ce știu să fac! Ce să-i spun?”. „Orice ca să ne simțim bine”, vine răspunsul pe fază al unei colege, pe care i-l transmit imediat. Se arată mulțumit și îmi fixează o întîlnire. Pare să ezite cînd aude că am puțin peste 20 de ani. Rămîne, totuși, să ne vedem pe seară. Mă va suna el în prealabil.

La întîlniri cunoști toate pramatiile, dar și tineri serioși

Este ora 20.00. Individul revine cu telefonul și îmi spune că mă așteaptă la Parcul Trandafirilor. „Eu sînt blond, îmbrăcat în niște blugi albaștri și cu un tricou alb”, îmi dă detaliile de rigoare Cristi C. Mă întreabă cum arăt și cum mă voi îmbrăca. Plec de-acasă cu inima cît un purice. Toți prietenii îmi urează succes și să am grijă să nu-l seduc. Nu de alta, dar risc să-mi cînte serenade pe sub balcon. Ajung la locul de întîlnire. Îl văd din autobuz. Un tînăr simpatic. Pentru un moment, sînt tentat să renuț la material, dar îmi revin repede. E prima mea întîlnire cu o astfel de persoană. Nu știu cum va reacționa și cum voi reacționa. În fine, mă apropii, facem cunoștință. Îmi ține mîna în mîna lui mai mult decît este necesar. Mă invită într-o mașină străină și ne îndreptăm spre un bar mai răsărit din urbe. Acolo comandă și se așează în fața mea.

Eu intru imediat în pîine și încep chestionarul. „Mă simt ca în fața unui jurnalist”, mă taxează el prompt. Îmi dau seama că, dacă vreau să reușesc, trebuie să fiu mai dezinvolt și cu mai multă răbdare. Încep să îi vorbesc despre mine. Evident despre imaginea pe care imaginea pe care vreau să o creez. Îndrug vrute și nevrute: că sînt agent comercial și că studiez în Bacău. Nu am prea multă experiență în domeniu, am mai avut o relație cu un fost coleg de școală, dar sînt puțin dezamăgit, că a fost ceva neserios. Totuși, aș vrea să mai încerc.

Se arată mulțumit, semn că îi cîștig încrederea. „Sînt căsătorit și am o fetiță de șase ani. Ea este singura legătură pe care o am cu soția mea. Am vrut să divorțăm, dar ea nu a acceptat. Partea asta a personalității mele am descoperit-o din adolescență. O perioadă de timp nu am vrut să recunosc că mie mi se întîmplă așa ceva. Am încercat să fiu normal, m-am căsătorit, dar, în timp, am înțeles că și asta e o stare de normalitate. Marea greșeală a fost că m-am căsătorit. Am crezut că acest pas va rezolva dilema în care mă aflam, dar m-am înșelat amarnic. Suferița și minciuna au crescut în intensitate. M-am prins singur într-un laț. Acum am și copilul și nu știu ce să fac. O iubesc enorm pe fetiță, dar nu sînt fericit. Și nici soția nu e. Cînd a aflat despre problema cu care mă confrunt, mi-a spus sec că e mai bine să o înșel cu bărbați, decît cu femei. Și asta a fost toată discuția pe această problemă. Am căutat să îmi găsesc un prieten, dar nimeni nu s-a ridicat la așteptările mele. Poate tu?”, mă întreabă retoric Cristi. Zîmbesc și nu știu ce să spun. Stăm de vorbă cîteva ore și îmi dau seama că persoana din fața mea este un om altfel normal. Doar la capitolul preferințe sexuale scîrțîie, și atunci înțeleg că pe stradă poate trec pe lîngă mine zeci de oameni cu aceeași problemă. Și nimeni nu își dă seama de nimic. E drept că pe unii îi descoperi, pentru că au ceva în comportament care îi trădează: sînt mai efeminați, mai languroși și încearcă cu orice preț să imite o femeie. Dar și așa te poți înșela!

Pe la unsprezece și ceva prima întîlnire se termină. Mă conduce acasă. Mă invită în mașină, dar mă așez pe bancheta din spate. Mă întreabă „De ce?”. Îi răspund: „pentru că nu am încredere în conducătorii auto de la prima înîtlnire și de aceea evit locul mortului”. Zîmbește și nu zice nimic. Mă lasă la o stație de autobuz distanță de casa mea, pentru că acolo i-am spus că stau. Îmi spune că mă va suna a doua zi. OK, îi spun eu, pentru că în mîna mea se află viitorul lui, după cum încearcă să îmi spună. „Eu te-am plăcut foarte mult, dar tu ești cel care decide. Trebuie să fie bine de ambele părți”, îmi spune la despărțire. Îi spun că mă voi gîndi serios și plec. A doua zi dimineață mă sună. Îl refuz sub pretext că e în vîrstă față de ceea ce îmi doresc eu. Este o tactică ce a dat roade și la întîlnirile următoare. Pentru că am mai fost sunat de alte 24 de persoane, majoritatea de peste 30 de ani.

A doua întîlnire a fost la cîteva zile. Noul pretendent „la dragostea mea” se numește Nelu. Are 46 de ani, este singur. Și el are studii superioare, dar limbajul pe care îl folosește nu reflectă nici pe de parte acest lucru. Este în jur la un metru nouăzeci și cred că are peste 100 de kilograme. Vorbește din toți rărunchii. Vocea de bariton mă cam bagă în sperieți, dar e bine că ne întîlnim în plină zi. Alt bar, aceeași problemă de discutat. Ne așezăm la masă. Mă întreabă în termeni ce mi se par total deplasați despre viața și relațile mele cu băieții. Încerc să nu mă pierd și să îi răspund pe măsură. Că, spre nenorocul nostru, noi, jurnaliștii, am fost învățați ă ne adaptăm și să ne purtăm în orice situație. Între două vorbe, mîrlanul încearcă să mă mîngîie pe mînă. Pe sub masă îl simt cum îmi face avansuri cu picioarele. Îmi aprind repede o țigară, pentru a mă salva din situație. Îmi cere și el una. Înălțimea, vocea de bariton, contrastează net cu gesturile efeminate pe care le face. Mă pufnește rîsul, dar încerc să mă abțin.

Îi spun și lui că urmează să mă decid dacă încep sau nu o relație cu el. A doua zi, revine cu telefonul. Îl refuz pe motiv de vîrstă și diferență de „gabarit”, dar nu ține. Timp de o săptămînă, m-a terorizat cu telefoanele. A devenit agasant cînd mi-a spus că „am o voce cristalină”. Cînd n-am mai rezistat, l-am înjurat printre dinți. Și, de atunci, nu m-a mai căutat.

La chefuri, după ora trei se lasă cu orgii

Telefoanele au sunat în neștire, zile în șir, după ce am lăsat numărul de mobil „la bibliotecă”. Într-o după amiază m-a sunat un tînăr de 20 de ani.Ciprian U.. Ne-am întîlnit. mi-a spus că are prieten care organiza în acea seară un chef pentru oamenii „în problemă”. Am acceptat invitația. M-am pregătit cum am putut mai bine, pentru că eram conștient de faptul că voi fi noutatea serii. Florin mi-a spus că va veni și el, așa că eram mai sigur pe mine. Deși cu teamă. m-am gîndit că sînt oameni și, dacă nu le faci jocul te lasă în pace. Lucru care mi-a fost demonstrat la chef. Am plecat într-un apartament pe Valea Albă. La ușă ne-a întîmpinat gazda. Un „gay veteran” de vreo 50 de ani, Cătălin B.. Mă studiază de sus pînă jos și atunci înțeleg ce simt femeile cînd sînt dezbrăcate cu privirea. Intru în apartament. E întuneric de nu vezi nimic. Încet – încet îmi acomodez ochii și disting peisajul.

Pe o canapea, doi tineri se îmbrățișează cu spor. Cîțiva rătăciți dansează în mijlocul sufrageriei. Florin îmi spune că încă nu a venit lumea bună. Așa că mai aștept. Mi se suflă că senzația serii vor fi Lory și Nora. După o oră de așteptare, cele două grații își fac apariția. Sînt doi tineri travestiți. Lory, adică Laurențiu, este brunet cu ochii verzii. Este îmbrăcat într-o frumoasă rochie de seară, foarte sexi și decupată, roșie, cu mănuși și poșetă asortată. Tocurile din picioare îl fac cam la un 1,80. Nora, alias Gheorghe, a venit la Bacău să facă carieră, dintr-o comună de lîngă oraș. E blond cu ochi albaștri. E îmbrăcat sau îmbrăcată, pentru că dacă mă adresez ca unui bărbat se supără, cu o rochie neagră, cu sclipici albastru. Ambii sînt fardați, rujați en gros. Cînd facem cunoștință, își dau ochii peste cap, se uită la mine și Nora îmi spun sec: „nu ai stofă de curvă, fă!” și încep să rîdă. Zîmbesc și le răspund că nu vreau să fac carieră.

Apoi privirea îmi e atrasă de două fetișcane. Da, două fete care au venit și ele la chef. Se țin de mînă și stau doar împreună. Mă apropii de ele și intru în vorbă. Se numesc Oana și Carmen. Oana are 23 de ani, iar Carmen 25. Sînt foarte vorbărețe. „Sîntem fericite, împreună, de cinci ani. Am fost prietene foarte bune, colege de școală din clasa întîi și, într-o zi, am hotărît să transformăm prietenia noastră în ceva mult mai profund. În particular, fiecare avem prieÎn orașul nostru sînt în jur de 50 de bărbați care s-au implicat în astfel de legături sentimentale. Pentru că numărul lor este destul de mic, relațiile între ei se stabilesc și se încrucușează după sistemul matematic al permutărilor. Vîrsta în care se intră „în problemă” este destul de scăzută. Între 16 – 17 ani. Dar există și domni bine, de peste 45 de ani, unii cu familie și copii, care și-au dat seama că sînt homosexuali. În documentarea materialului, pe care am făcut-o sub acoperire, am întîlnit și o respectabilă persoană de 66 de ani, care și-a trăit viața în paralel, alături de „baba” și familia lui și de tineri, pentru alungarea plictiselii aduse de bătrînețe. Cei mai mulți homosexuali au o viață dublă. Ziua merg la facultate sau la serviciu, unde nu dau nimic de bănuit celor din jur. În timpul liber, devin alți oameni.ten, de ochii lumii. Nouă ne convine așa. Nu cred că am putea trăi una fără alta”, îmi povestesc cele două fete. De la ele aflu că, în ceea ce privește comunitatea lesbienelor, aceasta este mult mai redusă, pentru că fetele, în general ,au relații de lungă durată și nu zboară din floare în floare ca băieții.

Venirea celor două vedete marchează punctul de debut al petrecerii. Toți încep să danseze, să vorbească unul cu altul, iar expresii de genul „fato, ce-ai mai făcut?”, „cu cine te-ai mai întîlnit?”, „tu proasto, ai auzit că…”, „ce dor mi-a fost de tine, fetiță”, „păsărică”, și multe altele nepublicabile, se aud tot mai des. „Senzația” chefului este dansul celor două vedete. Toți pun bani la sutienele umplute cu cîrpe și le mîngîie lasciv. „Fetele” sînt în al nouălea cer. Sînt vedetele de incontestat. Mă uit la ceas și văd că deja s-a făcut ora două din noapte. În jur, cuplurile se retrag în colțurile cele mai întunecoase. Semn că orgia e pe cale să înceapă. Îmi iau la revedere de la gazdă și plec. Pentru mine cheful a luat sfîrșit, pentru ei, abia începe. Nu mă risc.

Homosexualitatea, o realitate ascunsă

În orașul nostru sînt cel puțin 50 de bărbați care s-au implicat în astfel de legături sentimentale. Pentru că numărul lor este destul de mic, relațiile între ei se stabilesc și se încrucișează după sistemul matematic al permutărilor. Vîrsta în care se intră „în problemă” este destul de scăzută. Între 16 – 17 ani. Dar există și domni bine, de peste 45 de ani, unii cu familie și copii, care și-au dat seama că sînt homosexuali. În documentarea materialului, pe care am făcut-o sub acoperire, am întîlnit și o respectabilă persoană de 66 de ani, care și-a trăit viața în paralel, alături de „baba” și familia lui, dar și de tineri, pentru a alunga plictiseala adusă de bătrînețe. Cei mai mulți homosexuali au o viață dublă. Ziua merg la facultate sau la serviciu, unde nu dau nimic de bănuit celor din jur. În timpul liber, devin alți oameni. „Într-o societate închisă la minte, noi sîntem supraviețuitori”, îmi spune Florin. Cel care a crezut, pînă în ultimul moment, că o să mă „agațe”. (Z.B.)