• firma EKS International, înființată de un ieșean în județul nostru, a păgubit statul cu sume uriașe • prejudiciul real nu este descoperit nici pînă la ora actuală • societatea care a dat „tunul” avea sediul într-o cameră de hotel din Slănic Moldova • afacerile s-au derulat cu societățile controlate de Corneliu Iacobov • administratorul firmei țepuitoare a dispărut din țară la începutul anului 2000 • procurorii au emis mandat de arestare în lipsă și l-au trimis în judecată
O fraudă de proporții uriașe pentru bugetul statului s-a derulat la sfîrșitul anului 1999, cu doar două luni înainte ca Fondul Proprietății de Stat (FPS) să semneze „privatizarea de succes” numită Rafinăria Dărmănești. O societate, EKS Internațional, al cărei sediu se afla într-o cameră a hotelului Dobru din Slănic Moldova, a cumpărat de la Rafinăria Dărmănești mii de tone de produse petroliere pe care le-a procesat la Rafo și Petromidia, uitînd să mai plătească statului accize, TVA și MTR (taxa specială de drum, n.r.), în valoare de peste 100 de miliarde de lei. După ce-a dat „tunul”, Alexandru Moruzi, patronul de 31 de ani din Iași, a dispărut. Autoritățile au emis mandat de arestare în lipsă, iar acum l-au trimis în judecată pentru evaziune fiscală, fals și uz de fals sub semnătură privată. Părinții administratorului țepar spun că fiul lor a fost momit de un băcăuan pe vremea cînd se afla în Turcia, care i-ar fi promis cîștiguri frumoase dacă va lucra pentru el în Onești. Afacerea a fost supervizată de Octavian Angheluță, pe acea vreme director comercial la Rafinăria Dărmănești, și de fostul director comercial de la Rafo, Constantin Popoiu.
După mai bine de patru ani de la derularea unuia dintre cele mai spectaculoase „tunuri” date în afacerile cu petrol, procurorii băcăuani l-au trimis în judecată pe administratorul societății EKS Internațional pentru evaziune fiscală, fals și uz de fals sub semnătură privată. Potrivit anchetatorilor, prejudiciul produs statului în doar trei luni în care societatea și-a derulat afacerile în Bacău ajunge la 115 miliarde de lei. Administratorul firmei, Alexandru Moruzi, un ieșean care avea 31 de ani la vremea cînd s-a derulat afacerea, a dispărut din țară la doar trei luni de la înființarea firmei, și nici pînă astăzi nu a fost găsit, în ciuda mandatului de urmărire internațională emis pe numele său, și a unui mandat de arestare emis în lipsă de procurorii băcăuani.
Afacerile s-au derulat între Rafinăria Dărmănești, în calitate de furnizor de produse petroliere, Rafo și Petromidia, în calitate de procesatori, Business Team, în calitate de intermediar al lui EKS Internațional în derularea contractelor, și o firmă din Brașov, Rom Oil, care i-a vîndut materie primă, dar i-a și a distribuit produsele finite pe piață. Dosarul instrumentat de procurorii Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău a fost trimis spre soluționare la Judecătoria Onești, iar procesul se desfășoară în absența inculpatului. Totul, sau aproape totul din modul în care s-a derulat această poveste indică faptul că afacerea a fost croită dinainte cu scopul de a băga mîna cît mai adînc în bugetul statului. Proaspăt venit din Turcia, Alexandru Moruzi a descins la hotelul Dobru la sfîrșitul lunii septembrie 1999 și a închiriat pe termen nedeterminat un apartament. „Mi-a spus că este absolvent al unei facultăți de turism și că vrea să-și înființeze o firmă. A stat la hotel de pe 1 pînă pe 5 noiembrie 1999, și de atunci nu l-am mai văzut. În ziua în care a plecat, l-am și informat că trebuie să reziliez contractul, întrucît hotelul urma să fie preluat de SC Perla Moldovei SA, și a spus că se va ocupa de acest aspect”, a spus Marius Ghibilc, administratorul din acea vreme al hotelului Dobru.
Judecătorii au aprobat înființarea unei firme cu sediul la hotel
Moruzi s-a ținut de cuvînt și și-a înființat o societate. Nu cu profilul de activitate pe care i l-a spus administratorului hotelului, ci cu altul: procesarea și comercializarea produselor petroliere. Ciudat este că judecătorul delegat pe lîngă Registrul Comerțului, instituția care veghează la legalitatea înființării societăților comerciale, nu a văzut nimic suspect în faptul că firma care urma să se ocupe de niște afaceri atît de delicate, cum erau cele cu petrol, și-a declarat sediul social într-o cameră de hotel. Și și-a dat acceptul, iar Alexandru Moruzi, de cum a obținut aprobarea, s-a și apucat de afaceri. Că intenția administratorului de a i se putea pierde urma a fost premeditată o dovedește și o adresă a Circumscripției fiscale din Slănic Moldova, înaintată poliției din aceeași localitate, prin care oamenilor legii li se cere ajutorul în identificarea lui Moruzi. „Administratorul societății EKS Internațional a declarat un sediu fictiv pe baza unui contract de închiriere a unui apartament la hotelul Dobru, contract care nu a fost niciodată înregistrat la organele fiscale, ci a fost folosit numai la înființarea societății. Considerăm că administratorul a declarat fictiv sediul societății cu scopul de a se sustrage de la controalele fiscale și de la plata obligațiilor către stat”, arată Valeriu Pipa, șeful Circumscripției fiscale din Slănic Moldova.
Intrare necondiționată la directorul Rafinăriei Dărmănești
Ieșeanul Moruzi a intrat pe piața afacerilor cu petrol suspect de ușor. De cum a obținut patalamaua că este administrator și asociat unic la firma EKS Internațional, Moruzi s-a prezentat la Rafinăria Dărmănești, la directorul Octavian Angheluță, și a făcut comandă de produse petroliere. Lui Alexandru Moruzi nu i-a fost greu să ajungă la Angheluță. Administratorul firmei Busniess Team, Florinel Aliman, le-a declarat procurorilor că el a fost cel care i-a „înlesnit” lui Moruzi drumul în lumea afacerilor cu petrol. „A venit la sediul societății și a spus că vrea să cumpere materie primă pentru procesat de la societatea noastră. A mai spus că are o sursă de țiței ieftin în spațiul ex-sovietic. I-am facilitat în acest sens o întrevedere cu Eugen Poenaru, directorul societății M-Invest, firmă care se ocupa de procesarea produselor petroliere. Pentru aceste servicii, firma Business Team urma să obțină un comision”, a arătat Aliman procurorilor. Sumă deloc neglijabilă, dacă ținem cont că pentru fiecare tonă de materie primă pe care o obținea Moruzi, firma lui Aliman primea 2,7 milioane de lei, iar pentru fiecare tonă de produs finit vîndută, mai intrau în contul lui Business Team cîte trei milioane de lei. Ceea ce a uitat să precizeze Aliman este faptul că el era omul de încredere al lui Eugen Poenaru, care la rîndul lui era ginerele lui Octavian Angheluță, directorul comercial de la Rafinăria Dărmănești, dar și omul lui Corneliu Iacobov, cel care controla activitatea firmei M-Invest. Ideea unei surse de țiței ieftin a surîs imediat tuturor, iar intrarea la Octavian Angheluță era ca și asigurată. Așa se face că în perioada 18 noiembrie – 21 decembrie 1999, Alexandru Moruzi a cumpărat 4.100 de tone de benzină inferioară, în valoare de 17,8 miliarde de lei, și aproape 500 de tone de motorină, în valoare de 3,3 miliarde de lei.
Procesarea s-a făcut la Rafo și la Petromidia Constanța
Octavian Angheluță a trecut suspect de ușor peste faptul că după primele două ordine de plată emise de EKS Internaționale, celelalte nu au mai fost valabile. Pentru necunoscutul din Iași cunoștința cu Eugen Poenaru pare să fi fost providențială, din moment ce acesta a preluat pe M-Invest datoria de peste 22 de miliarde de lei, pe care Moruzi o avea la Rafinăria Dărmănești pentru produsele cumpărate. Cu vagoanele pline cu marfă, Moruzi s-a îndreptat către Rafo, unde a găsit înțelegere să proceseze benzina inferioară într-una superioară. „Lucram la Serviciul de Strategie de la Rafo și am fost chemat în biroul domenului director comercial Constantin Popoiu, care mi-a dat un model de contract al firmei Euro House din București, după care urma să întocmesc un contract similar pentru EKS Internațional. Jurista noastră a spus că pentru încheierea contractului este necesar certitifcatul de plătitor de accize, pe care administratorul nu-l avea la dosar. M-am întors în birou, la domnul director Popoiu, dar acesta a insistat să încheiem contractul și fără acest document, urmînd ca Moruzi să-l aducă mai tîrziu”, povestește Adrian Acatrinei, fost salariat la Rafo. Certificatul de plătitor de accize și TVA era necesar în condițiile în care Moruzi trebuia să facă dovada, în calitate de proprietar al materiei prime care urma să fie procesată, că a plătit dările către stat. Bineînțeles că pentru Moruzi, un astfel de document nu avea nici o valoare, așa că a procesat materia primă pe care o luase de la Dărmănești și a vîndut-o fără remușcări. El a mai procesat benzină inferioară și la Petromidia Constanța și, tot la fel, nu a plătit accizele și celelalte dări către stat. În total, numai din derularea acestor contracte pe parcurs de o lună, „tunul” la buget a fost de peste 53 de miliarde prin neplata accizelor, și aproape trei miliarde din neplata MTR.
Cine a fost în spatele întregii afaceri?
Deși fiscul nu a putut niciodată să intre în posesia actelor contabile ale EKS Internațional, pe parcursul anchetei s-a mai descoperit o relație comercială cu o firmă din Brașov. „În perioada 27 noiembrie 1999 – 18 ianuarie 2000, EKS Internațional a avut relații comerciale și cu firma ROM Oil din Brașov, în urma cărora s-a constat că valoarea accizelor neplătite se ridică la peste 32 de miliarde de lei. ROM Oil nu a suferit prejudicii de pe urma acestei relații. EKS Internațional avea datorii la M-Invest, aceasta la rîndul ei avea datorii la Vradicor Financiar Group în contul benzinei livrate de EKS la ROM Oil, așa că aceasta din urmă a achitat direct în contul lui Vradicor suma de cinci miliarde de lei”, arată procurorii traseul banilor și al încrengăturilor specifice afacerilor lui Iacobov. Cert este că nici pînă acum fiscul nu a reușit să descopere care este valoarea evaziunii înregistrate la bugetul statului de societatea ieșeanului. Asta, pentru simplul motiv că nu a putut niciodată să verifice toată arhiva firmei, pentru că nici firma, nici administratorul, nu au fost găsiți. Sumele stabilite în rechizitoriu ca fiind neplătite la buget au fot calculate doar pe baza „urmelor” găsite la societățile cu care a avut relații comerciale firma ieșeanului. Adică, facturile cu care s-au înregistrat acestea în contabilitate. Misterul acestor afaceri mai mult decît ciudate este dezvăluit oarecum de părinții lui Alexandru Moruzi. Tatăl acestuia, contabil la o cooperație meșteșugărească în Iași, spune că fiul lui a mai avut o firmă în orașul natal, EKS Prima, firmă care a dat faliment. „După asta a plecat în Turcia, unde a lucrat ca săpător în Antalia. S-a întors în țară prin octombrie 1999, însoțit de un bărbat cam de aceeași vîrstă cu el. Mi-a spus că este un băcăuan pe care l-a întîlnit în Turcia și care i-a propus să lucreze pentru el în Onești. Nu mi-a spus niciodată nici cum îl chema pe acel bărbat, nici ce afacere avea el în Bacău. Era foarte puțin comunicativ și niciodată nu ne spunea ce face. Prin februarie 2000, a venit acasă cu un Cielo alb, cu număr de Bacău, dar îmbrăcat destul de modest, și ne-a spus că a venit să-și ia rămas bun pentru că pleacă în Franța. Dus a fost, și de atunci am mai primit în primele luni telefoane în care ne spunea ba că este în Germania, ba în Cipru. Prin aprilie a fost ultimul telefon pe care l-am primit de la el, și a rugat-o pe soție să nu îl întrebe de unde telefonează. Prin anul 2002, am primit un telefon de la cineva care a spus că este un prieten de-al fiului meu și mi-a spus să stăm liniștiți, pentru că el este bine, în Quatar. De atunci, n-am mai auzit nimic de el”, a povestit Romeo Gabriel Moruzi, tatăl lui Alexandru. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns