Interdicție… facultativă

Bătrînul Mardare, vecinul meu, vine speriat din tîrg. „Domnule, am auzit și văzut cu ochii mei, la televizor, că anul ăsta, sau începînd de anul ăsta, este interzisă comercializarea și folosirea petardelor în ajunul sărbătorilor de iarnă!… Dar, Doamne ferește, o bombă de asta a explodat chiar lîngă picioarele mele de era să-mi stea inima!…” Spunîndu-mi asta, vecinul meu octogenarul tremură de zici că o să cadă din picioare. âl compătimesc, îi dau dreptate. Și eu știu că, începînd din acest an, legea nu mai permite vînzarea și folosirea de astfel de „pocnitori”. în ce mă privește – ca și vecinul meu Mardare, ca și alte cunoștințe și prieteni – nu le-am agreat niciodată. Au fost multe cazuri de tineri, ajunși fără ochi sau cu alte răni grave în spitale datorită petardelor sau cum s-or mai fi chemînd „jucăriile” astea. Dar am văzut și oameni în vîrstă în pragul infarctului atunci cînd la picioarele lor au făcut explozie „jucăriile” de acest gen cumpărate de pe tarabele din piață sau de aiurea. Și, iată, a venit Legea care le interzice. Cu toate acestea, deși ne aflăm abia la început de decembrie, iar pînă la Crăciun și Anul Nou mai sînt destule săptămîni, au început să se audă „pușcături” în locuri unde, desigur, nu te aștepți. Ceea ce înseamnă că Legea nu e respectată. Vecinul meu a simțit asta pe propria piele. Și, din cîte îmi dau seama, nu numai el. Chiar și subsemnatul a tresărit, cu inima să-i sară din piept, cînd ieri dimineață a trosnit lîngă mine o petardă. Doi tineri rîdeau de mama focului cînd am sărit cît colo. Le-am zis, pe un ton civilizat, că e interzis un astfel de gest, dar mai bine tăceam. Căci au mai aruncat una înspre mine, după care au fugit! La fel ca vecinul Mardare, am ajuns acasă cu sufletul la gură… (Eugen VERMAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!