Dan Popa
Ura! Pot să mă mîndresc, sînt de azi cetățean al Bacăului! Așa poate exclamă omul de rînd care își schimbă domiciliul și devine băcăuan. Bucuria, fie ea de mare sau mică durată, îi este tulburată de bătaia de joc la adresa timpului său, cu care are de-a face la ghișeul 12 (sau 6) al instituției încasatoare de impozite și taxe locale. N-aș vrea să fiu înțeles greșit de șefii amintitei instituții, printre care o doamnă amabilă cu care am avut ocazia să discut cu ani în urmă despre informatizarea locală, dar sînt obligat să semnalez un tragi-comic aspect al funcționării sistemului de taxe.
S-o luăm de la început cu povestea „taxei pe fudulie”, pe care o plătește noul cetățean, fudul sau nefudul c-a devenit băcăuan. Află despre aceasrtă taxă la serviciul „Evidența populației”, unde descoperă pe lista documentelor și accesoriilor necesare că, pe lîngă vechiul act de identitate, certificatul de naștere, cel de căsătorie sau divorț (dacă e cazul), actele locuinței și/sau dovada de primire în spațiu, dosarul plic, cele două timbre poștale, mai are de adus o chitanță de la serviciul „Taxe Locale”, în valoare de 3.000 de lei . De data aceasta scandalizează nu mărimea, ci micimea sumei, raportată la efortul făcut de fiecare cetățean care o plătește. Să explicăm de ce: se duce plătitorul de impozite să plătească taxa. Chiar dacă, de la Poliție o ia direct prin parcul orașului, calea cea mai scurtă, ajunge la „Taxe locale” după vreo 20-25 de minute. Considerînd drumul dus întors și cele vreo 10-15 minute cît stă la coadă, în rînd cu plătitorii de alte amenzi, se pierde cel puțin o oră. La coadă poți găsit, adesea, vreo 10-12 alți cetățeni, ceea ce am verificat prin sondaj.
Să fiu acum „avocatul diavolului”, adică să susțin și partea adversarului. Persoana angajată acolo are probabil un salariu dublu față de al cetățeanului cu venit minim. Iar costurile unui angajator care ține pe un loc de muncă un angajat, știe orice patron, ajung la dublul salariului acestuia. În aceste condiții, estimăm costurile pe loc de muncă la ghișeul de încasări la peste zece milioane de lei lunar. Costul aferent orei sale de muncă este de aproape 60 000 de lei pe oră, deci numai minutul și secundele consumate la casierie cu emiterea chitanței pot costa peste o mie de lei. Adaugi la acest lucru costul consumabilelor pentru computer și imprimantă, foaia de hîrtie – costă și ea ceva și te întrebi dacă din cele două sau trei mii de lei date mai rămîne ceva încasat și necheltuit . E posibil ca, din 3.000 de lei să mai rămînă ceva mărunțiș la bugetul local.
Văzînd însă raportul între taxa plătită pe cap de cetățean și costurile emiterii chitanței, ajungi să crezi că practic avem de-a face cu o taxă inutilă, care se consumă în bună parte în procesul emiteri chitanței, care nu face decît să susțină existența postului de la ghișeul de încasări oferind un obiect de lucru pentru umplerea timpului. Deci domnii de la taxe locale, cu aceste taxe mici, se prefac că ne taxează, doar pentru a avea obiectul muncii și a crea o coadă în zilele, orele și minutele cînd nu vin alți cetățeni cu taxe serioase. Taxa de 2-3.000 de lei, oricare ar fi ea, este un fel de taxă „umplutură” pentru timpul salariatului de la ghișeu. Ea nu face decît să confirme politica de inventare a posturilor administrative cu activități cvasi-inutile, cu care ultimul deceniu ne-a obișnuit, și pe care le hrănim cu bani din activitățile productive, din munca reală. Mai este nevoie să subliniez că la taxe locale există și un al doilea ghișeu destinat acelorași tipuri de încasări de taxe ?
Domnilor din administrația locală, ce-ar fi să renunțați la tipul acesta de „taxă pe fudulie” ? Sau măcar să introduceți automate, puse în hol la Poliție, care să-ți ia cele două trei fise și să-ți dea automat o chitanță? Știm însă că, din mărunțișul rămas după taxarea cu aceste pseudo-taxe, înmulțit cu sutele și miile de solicitanți din timpul anului, se poate să mai iasă din cînd în cînd și cîte-o primă de porc sau miel pentru vreun șef sau vreo șefă de la „taxe locale”. Și estimăm, prin urmare, că șefii amenințați de pierderea mielului de Paște sau porcului de Crăciun vor dori să mențină tot sistemul așa cum este.
Întrebarea săptămînii: Cetățene, știi cît costă ora ta de muncă ? Dar cît produce și ce cîștigi în urma ei ? Pune mîna pe creion și începe socoteala: salariul împărțit la 176!
Lasă un răspuns