Inundație de retrocedări

Ovidiu PAULIUC

Cineva a spus, foarte inspirat, că harta jafurilor din pădurile României se suprapune perfect peste zonele lovite de inundații. Și cînd spunem jafuri și inundații, automat gîndul ne zboară la Valea Muntelui, supranumită și Valea Siriei, din cauza arabilor care au cărat de aici lemn cît au putut. Pădurile au fost retrocedate mai mult pe ochi frumoși, unora care altădată nu au avut nici măcar un copac în posesie, darămite hectare întregi, pe care să îi zburde drujba în voie. Pădurea, dacă nu ar fi fost tăiată aiurea, ar fi funcționat ca un burete și ar fi limitat cu mult proporțiile dezastrului, iar asta o demonstrează cifrele: din 1990 și pînă în 2000, în țară, au fost defrișate 50.000 de hectare de pădure. Din acestea, Bacăul avea 7.000 de hectare, deci, 15 procente din total. Tot pe 10 ani, dintr-un total de două milioane de metri cubi de arbori tăiați nemarcați, deci ilegal, Bacăul se înregistra cu 900.000 de metri cubi, deci în Bacău s-au tăiat jumătate din arborii ce erau doborîți ilegal în întreaga țară.

Sînt multe voci care spun că retrocedările au dat mînă liberă celor care erau conștienți de potențialul pădurii, și care erau deciși să îl valorifice rapid și eficient. Mulți primari nu sînt străini de asta. Ca urmare, de aici ar fi urmat și defrișările masive, care au ignorat orice reglementare silvică legată de cota de tăieri. Pe de altă parte, ar fi absurd să ne gîndim că pădurile trebuiau să rămînă integral în proprietatea statului, deși pădurea are stofă de obiectiv strategic național. însă este limpede că atîta avuție, ca și alte multe avuții de pe la noi, au făcut ochi dulci șmecherilor, care și-au montat gaterele pe unde au mai prins și ei un locșor, că e mare înghesuială. Și retrocedările nu au încetat, ba chiar revin în forță, întrucît de luna aceasta statul va rămîne cu doar o treime din pădurile pe care le-a avut odinioară.

Și cînd vine vorba despre retrocedări, nu putem uita că sînt oameni care și-au făcut o meserie din a depune cereri în acest sens, fie ele pentru păduri sau alte bunuri. Un domn Sturdza a cerut, în județul Neamț, 28.000 de hectare de pădure, dar nu i-a mers. Un același, sau poate alt domn Sturdza (încă nu am pătruns arborii genealogici princiari) a cerut în Bacău nu mai puțin de 30.000 de hectare de pădure, evident, pe Valea Muntelui. Nici de această dată nu a mers, întrucît s-a stabilit că respectivul petent era a cincea roată la căruța familiei, în timp ce legea permite doar patru roți.
în ciuda acestor refuzuri, care par bazate pe lege, reglementările privind retrocedările sînt și ele atinse de tremurici, ca mai toate legile de pe la noi. Mai exact spus, sînt făcute astfel încît să se muleze mai bine pe interesul celui care dă mai mult, decît al celui care are dreptul să nu dea nimic.
într-o țară vecină, foștilor expropiați li se oferă cel mult 30.000 dolari și nimic mai mult. Școlile au rămas mai departe școli, spitalele – spitale, parcurile – parcuri, pădurile, castelele, vilele, intersecțiile și celelalte, așa cum au fost. Noi am dat tot, sau aproape tot. în țările civilizate, un copac are valoarea greutății lui în aur. Pădurea a fost dată, concesionată, tăiată. Consecințele? Inundații, alunecări de pămînt, gospodării pierdute. Statul român, deștept cum este el, s-a trezit și le dă fraierilor care au mai rămas, acțiuni. Acțiuni cu valoare, dar care trebuiesc jucate la Bursă. Lui nea Ion i s-au dat acțiuni, și încă într-un cadru festiv, mediatizat pe măsură, de însuși primul ministru. Cînd a plecat era mai sărac decît atunci cînd a venit. Și-a plătit trenul. în țările civilizate, un copac are valoarea greutății lui în aur. Pădurea a f

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!