Inutili pe toată linia

Eduard ADAM

Am auzit în ultima vreme tot felul de explicații prin care autoritățile, de pe la noi sau de prin alte colțuri ale țării, încearcă să-și acopere neputința. însă, trebuie să recunosc, cea mai tare mi s-a părut justificarea dată de un purtător de vorbe pentru lacurile formate pe străzile din oraș în urma ploilor. Era ceva cu forța gravitației, vinovată, în opinia domnului, că apa nu e în canalizări, ci pe asfalt?!… în fine, nu explicația în sine era miezul problemei, ci bălțile de pe străzi. Și nu orice străzi, ci unele recent asfaltate, din oraș, cu guri de scurgere și tot restul. Și nu orice oraș, ci unul european. Adică încercam să ajung, ce s-o mai lungesc, la inutilitatea celor puși să administreze tîrgulețul acesta bacovian, cu bunele și relele sale. Dar nu numai ei au probleme de eficiență. Chiar lîngă clădirea în care lucrez s-a căscat deunăzi un hău, din care, cică, ar urma să se ridice în curînd un bloc. Intenție bună, mod de lucru prost. Nu tu încercuit șantierul, nu tu protecție împotriva eventualelor accidente. Ba, peste toate, șeful de șantier îi spune ziaristului cu un tupeu fantastic că pe el nu-l doare capul, ce dacă vor exista accidente?!… în tot acest timp, instituțiile cu rol de control dorm. Află de la jurnaliști ce probleme există în zonele pe care ar trebui să le știe ca-n palmă. Și cîte și mai cîte astfel de nereguli, încît ți se face lehamite să le înșiri.

Cînd auzi astfel de lucruri, automat în mintea ta se nasc întrebări. De ce nu sînt trași la răspundere vinovații? De ce șefii celor puși să execute nu iau atitudine? De ce instituțiile cu rol de control nu sînt prompte în a sancționa iresponsabilii?
Ei bine, mă gîndeam că șefii, fie ei de primării sau de instituții, ca să ia atitudine în fața subordonaților trebuie mai întîi să înțeleagă ei că lucrurile nu-s în ordine. Cînd se lasă păcăliți de cei care-i înconjoară că totul e ok, atunci n-ai cum să-i faci să înțeleagă că trăiesc într-o mare minciună. Pînă nu dau ei cu capul, poți să le spui orice, nu te vor crede. Trist este că, pentru unii, poate fi prea tîrziu. Avem cazuri recente, însă lecția pare să fi fost rapid uitată.
Mult mai simplu mi se pare, însă, în cazul directorilor de instituții publice. Nu sînt aleși, ca primarii, de exemplu, ca să nu poată fi schimbați. Nu corespund, să lase locul altora. Că de promisiuni și de scuze, sincer, eu unul m-am săturat de vreo 15 ani încoace. Vreau să-i mai văd și la treabă, dar nu în ritmul acesta lent din care pare să nu fie capabili să iasă.

Cei puși să vegheze la binele nostru, indiferent din ce postură, n-ar avea voie să ațipească. Și asta, din două motive: o dată, că ne-ar lăsa pe noi descoperiți în fața celor rău intenționați, și-automat că ei ar fi prinși pe picior greșit. Că de prima parte a problemei nu-i prea interesează. M-am convins cu vîrf și îndesat. Și, de fapt, nici de-a doua nu se prea preocupă, fiindcă au văzut că se poate. Inutilitatea nu se sancționează, ba, dimpotrivă, se plătește. Cu leafă lunară.ta, din două m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!