• la cei zece ani ai săi, oneșteanul Bogdan Paul Colcoș se poate lăuda că este cel mai tînăr inventator din țară • micul inventator a fost medaliat cu aur la mai multe expoziții internaționale de inventică • Bogdan Paul Colcoș are deja două invenții brevetate, iar un al treilea brevet este pe drum
Performanțele sale ar putea face să pălească de invidie orice cercetător, indiferent de domeniul în care activează. În vreme ce sute de specialiști trudesc ani buni pentru a-și face cunoscute ideile, Bogdan Paul Colcoș, un puști de zece ani din Onești, este deja autorul a două invenții, iar un alt brevet așteptă să îi fie eliberat în curînd. „Nu pot să spun cum se numește invenția pînă cînd nu iese brevetul”, spune, cu aer grav, „de om mare”, micul inventator. Nu reușește să își păstreze figura serioasă prea mult timp. În vreme ce încearcă să vorbească despre invențiile sale, dă cu ochii de un balon de culoare albastră desprins din ghirlandele care străjuiau intrarea în Sala Sporturilor, unde, în urmă cu cîteva zile, a avut loc o expoziție de inventică. Puștiul uită repede că trebuie să arate ca un om serios și important atunci cînd vorbește despre lucruri atît de importante, cum sînt invențiile. Se apleacă după balon, se așează pe un scaun și începe să își fluture manșetele pantalonilor de la costum călcați la dungă, în vreme ce se căznește să umfle cît mai tare balonul cel albastru.
„Bogdan, fii cuminte!”, îl corectează imediat bunicul său. Puștiul stă cuminte vreo cîteva secunde, după care iar începe să își fluture picioarele pe sub scaun. „Este cam obosit. Au fost cîteva zile epuizante pentru noi”, încearcă să îi găseascu scuze bunicul. La rîndul său, Vasile Lupu, bunicul lui Bogdan, este autorul mai multor brevete de invenții și inovații, medaliate la diferite saloane internaționale. La cei 71 de ani ai săi, Vasile Lupu se numără printre cei mai vîrstnici inventatori înscriși în Societatea Inventatorilor din România. Își recunoaște vîrsta doar dacă trebuie să o treacă în palmares. „Am 17 ani citiți de la coadă la cap”, pune, în glumă, lucrurile la punct bunicul lui Bogdan.
Toc pentru cretă și ștergătoare pentru tablă
De cîțiva ani buni, de cînd și-a dat seama că nepotul său este oarecum diferit față de copiii de vîrsta lui, Vasile Lupu a făcut tot ceea ce a fost omenește cu putință pentru a-i asigura o cît mai bună educație. L-a ținut pe lîngă el în atelier atunci cînd lucra la cîte una din invențiile sale și l-a încurajat, ori de cîte ori și-a dat seama că puștiul are cîte o idee originală. „Avea cam patru- cinci ani și îi plăcea mult să deseneze cu creta pe asfalt. Era alergic la praful de cretă, așa că își înfășura bucata albă de cretă în bucăți de hîrtie sau de ziar, ca să nu se murdărească prea tare pe mîini. Într-o zi a venit și mi-a spus că așa cum folosesc oamenii mari toc pentru pix sau stilou, o să își facă și el unul pentru cretă. L-am încurajat să deseneze pe o hîrtie cam cum ar vedea el un asemenea instrument. Dacă am văzut că ideea este originală și ar putea aduce multe beneficii dacă ar fi pusă în practică, am început să îl încurajez să se gîndească și la cum ar arăta dacă ar fi făcută într-un atelier. Așa a rezultat tocul de cretă pe care îl avem aici și pentru care am reușit să obținem un brevet de invenție”, ne-a povestit Vasile Lupu. Tot dintr-o întîmplare i-a venit și ideea confecționării unui ștergător automat de tablă școlară, instrument care face obiectul celui de-al doilea brevet de invenție eliberat pe numele lui Bogdan Paul Colcoș. „Veneam într-o zi acasă cu mașina pe o ploaie torențială, de nu se vedea aproape nimic în fața ochilor. Ștergătoarele de parbriz se plimbau în neștire în stînga și în dreapta. La un moment dat, îl aud pe Bogdan din spate: «Am să fac un dispozitiv pentru șters tabla asemeni ștergătoarelor de parbriz». Vă dați seama că mi-a crescut inima de bucurie, cînd mi-am dat seama de istețimea minții lui. L-am pus să deseneze pe hîrtie cum vede el că ar trebui să arate un astfel de dispozitiv. Cîteva luni după aceea avea deja în mîini și cel de al doilea brevet de invenție. Va mai avea în curînd încă un nou brevet de invenție, dar despre asta vom vorbi atunci cînd va veni timpul, nu acum”, mai spune bunicul lui Bogdan.
Marea sa nemulțumire este că societatea actuală nu face mai multe lucruri pentru copiii talentați. „Sînt zeci de fundații în țara asta care se ocupă de ajutorarea copiilor străzii sau a celor cu handicap. La copiii supradotați nu se gîndește nimeni. Vor crește mari și își vor pierde abilitățile dacă nu sînt antrenați încă de mici”, atrage atenția Vasile Lupu. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns