INVITAȚIE LA DIALOG Lăcașul aurolacilor

Cea mai bună investiție a momentului – pentru cei cu bani – nu e nici aurul, sub formă de bijuterii, nici depozitele bancare sau certificatele de trezorerie, poate nici acțiunile la bursă. Terenurile intravilane și imobilele reprezintă „valută forte”, depozite, hale, magazii, apartamente, case. Cu timpul, nu-și pierd valoarea, și-o sporesc, nu prezintă riscuri de cădere bursieră, rămîn monedă de schimb pentru orice situație. Pe deasupra, produc permanent venit. Iată de ce orice spațiu abandonat, neexploatat, degradat reprezintă un caz ce se abate de la normal. Despre un asemenea caz am fost sesizați de un grup de băcăuani nedumeriți și de bună intenție:

În municipiul Bacău, pe strada Logofăt Tăutu, la numărul 5, există un imobil modern, elegant, funcțional, cu o arhitectură atractivă și funcționalitate multiplă: de la locuințe, la magazine, spații de producție, sedii de firmă. Clădirea a fost ridicată cu puțin timp înainte de revoluție, este deci încă nouă, solidă și atractivă. Aici intervine paradoxul: una din cele două intrări principale a devenit un monument al neglijenței și distrugerii. Tîmplăria metalică este complet ruginită, geamurile sînt sparte, încăperile – ce însumează aproximativ 150 de metri pătrați – au fost transformate în WC public. Pereții sînt degradați, murdari, cu mari porțiuni de tencuială căzute. Beciul a devenit sălaș al aurolacilor și vagabonzilor, un loc al pierderilor iremediabile. Sosirea toamnei și iminentul anotimp rece îl fac și mai atractiv, respectiv mai populat. Cei ce locuiesc în bloc nu știu al cui este spațiul și nici de ce este lăsat în paragină, dar sînt îngrijorați de perspectiva extinderii degradărilor. Pietonii trec surprinși și indiferenți pe lîngă clădire. Prin reamenajări cu investiții relativ restrînse, aici ar putea locui în condiții perfecte cel puțin două- trei familii sau amenaja un dispensar medical, de exemplu. Toată lumea strigă în gura mare că nu există spații de interes public, în timp ce spații ce ni se oferă practic de-a gata se autodistrug și nu sînt utilizate. Plus că arată ca o pată pe obrazul orașului și al edililor săi. Există pe undeva leacul pentru astfel de maladii?

Redacția: Asta ne întrebăm și noi. Am depistat boala; rețeta o prescriu alții. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)