Domnul Coridan Panaitescu, profesor pensionar din Tîrgu Ocna, dar „bunic itinerant prin Bacău, Onești și alte două orașe din țară”, după cum a ținut să precizeze, ne-a trimis o scrisoare foarte interesantă pe care și-ar dori-o publicată în cuprinsul acestei rubrici, „dar, dacă nu se poate, nu e nici o supărare”. Se poate, stimate domnule profesor, chiar dacă stările și situațiile pe care le luați în vîrful peniței sînt arhicunoscute și ne stresează zi de zi viața, fără a ști dacă vom avea vreodată șansa de a scăpa de ele. Așadar:
„Vorbim mult și facem puțin, un obicei venit din vremuri nu prea îndepărtate, dar pe care îl cocoloșim ca pe o iarbă de leac. Adresabilitatea în numele colectivității este paravanul după care se poate ascunde aproape orice. Se minte cu zîmbetul pe față și se fraudează sub acoperămîntul legii. Exemple? Cîte vreți! Ministrul muncii și solidarității sociale promite în presă și pe toate posturile centrale de radio și de televiziune că recorelarea și indexarea pensiilor vor ține seama de indicele inflației și se vor situa deasupra acestuia. Afirmații fără acoperire, vedeți ce procente se aplică din această lună și îmi veți da dreptate. Minciună la rang înalt! Ni se spune că protecția persoanei este primul obiectiv al guvernării, dar prețurile ne explodează permanent în față; la curentul electric și la apă, la gaze naturale și căldură, la pîine și la alimentele de bază – adică acolo unde ne doare cel mai tare. Nici nu vreau să mă gîndesc la ceea ce ne amenință odată cu venirea toamnei și a iernii! Avem corupție pe toate drumurile, dar nu se găsesc corupți, visteria statului acoperă fraude de sute de milioane de dolari fără a se găsi vinovații, pentru fapte minore, găinării, unii sînt condamnați cu ani grei de pușcărie, în timp ce barosanii își văd bine-mersi de afacerile lor ilicite, ridicate la rang de virtute.
Mai nou, parlamentarii își încrucișează săbiile în Parlament pe tema proiectului de lege privind subvenționarea partidelor politice, în timp ce peste două milioane de români se află sub pragul minim al sărăciei, murind efectiv de foame. Nu mă consider un negativist, trebuie să fim de acord că se fac și multe lucruri bune, chiar în Bacău și în județ, dar cele rele ne copleșesc și ne taie și cea din urmă speranță că vom apuca și zile mai bune. Vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat să îmi mai descarc puțin mînia și vă doresc toate cele bune”.
Redacția: Aceleași gînduri din partea noastră, profesore!
(Rubrică redactată de Florin DUNĂREANU)
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.